Să ascundem statuile și sculpturile sub vegetație, să le îngropăm în verdeață, să le luăm perspectiva, să le reducem impactul vizual, să le anonimizăm, să le vulgarizăm! Nu este nici o joacă de-a cuvintele, este chiar principiul de acțiune al edililor de Galați din multe mandate, e manevra care le reușește la perfecțiune, involuntar și total. Se întâmplă de mulți ani în amplasamentele statuilor și sculpturilor vechi, este în curs de definitivare și cu sculpturile noi.
A fost odată o tabără de sculptură în metal pe Faleză! Acum nu mai este
Ceea ce se poate vedea pe Faleză(fie sus, fie jos) este ce a mai rămas neacoperit de vegetația haotică, debordantă, scăpată oricărui control, netoaletată și netăiată de zeci de ani, este imaginea specifică oricărui maidan urban. Ceea ce se întâmplă la Galați cu sculpturile în metal și cu statuile de for public l-ar face pe directorul de la Gospodărire Urbană să se ia cu mâinile de cap, eventual să-și smulgă părul. Nu și-l smulge, nu se agită, nu cade pe gânduri, nu e frământat de rezolvările pe care sigur le-a văzut în țările occidentale sau răsăritene, mai evoluate în gândire, estetică, urbanism, simțire și responsabilitate.
Edilii gălățeni parcă sunt plecați în campionatul idiot, stupid și imbecil
de acoperit cât mai bine cu masă verde lucrările de artă monumentală, pe care cu mare trudă a reușit comunitatea să le amplaseze în spațiul public (evident, cele rămase nevandalizate, sparte, furate, descompletate, abandonate – vezi statuia de patrimoniu „Tinerețe”, furată și dezmembrată în anii 90, pe care Dan Nanu uită s-o restaureze).
Statuia lui Eminescu este un exemplu de operă de artă rarisimă, care pe lângă faptul că este lăsată distrugerii (vezi semnalele lansate ani în șir de pictorul Andreescu), nu a fost acoperită sau mutată și înlocuită cu o copie, este și batjocorită în cel mai scârbos stil proletar, fiind aproape acoperită vederii și admirației publicului de teii plantați de niște urbaniști sau „gospodari” idioți, chiar acolo unde nu ar fi trebuit.
Statuia lui Costache Negri este și ea parte din concursul de îngropat statuile orașului în masa verde haotică, lăsată să crească cum o da Domnu. Și pentru că este așa de obscur spațiul de amplasare, statuia a făcut obiectul unui concurs de înodat teniși uzați de gâtul personajului istoric.
Despre statuile din Parcul Coposu (sau Durbacă?) doar amintim, ele sunt veșnic obturate vederii de aceeași pestilență a neîngrijirii și neaerisirii copacilor din ambientul public.
Imaginile de față luate pe Faleza Dunării demonstrează ceea ce nu mai trebuie demonstrat – degeaba i se dă edilului incompetent și decrepit și prostănac sculptură în metal. El nu știe de spațiu vital, de perspectivă de admirație, de grandoare. El are doar acest reflex de subconștient subdezvoltat- să planteze imediat acolo un copac!
Ultima oră! Tocmai am terminat de scris acest semnal de alertă suburbană privind moartea esteticii în municipiul Galați, și Gospodărire Urbană Ardean lovește din nou: tocmai ce a îngropat statuia lui IC Brătianu – renovată și curățată – cu mulți copaci plantați de jur împrejur. Uraaaa! Prostia și subcultura manelismului administrativ a învins definitiv!
PS! Ca să se culturalizeze nițel, facem un efort de arhivă personală și le afișăm celor care simt că au treabă cu chestiunea niște imagini cu statui, copaci, toaletări, și spații urbane atent studiate și corect întreținute, de prin Slovenia și Germania. Poate folosește la ceva.
