S-a hotărât! La Șantierul Naval Damen Galați, istoria construcțiilor navale gălățene începe în 1893! Se întâmplă pe fondul unei amorțeli detestabile a mediului științific universitar istoric, ca să nu mai pomenim și de apatia „specialiștilor” de la Direcția de Cultură și de la Muzeul de Istorie. Toți aceștia nu schițează nici măcar o replică argumentată. Nu 125 de ani, ci 453 ani! E la fel ca pe vremea când IPS Casian cerea Palatul Episcopal, făcut Muzeu de Arte Vizuale, și directorul Dan Nanu nu avea nimic împotrivă, ba dimpotrivă, tempera elanul unor ziariști zeloși ce încercau să demonstreze excesul de proprietate și de retrocedare a unei clădiri reper cultural, către un circuit oarecum exclusivist, cel al Episcopiei Dunării de Jos. Dacă primele mențiuni documentare ale Galaților explorate până în acest moment sunt cele din 23 septembrie 1445 și 8 octombrie 1454 (BAR ms.rom.111, f.81), de ce n-ar fi rezonabile – pentru reconsiderarea Galaților ca șantier naval de tradiție – referirile documentare prezentate încă din anii 70 de cercetătorii de la Muzeul de Istorie Galați? Nu cumva prin astfel de pusee autoritare și arbitrare, corporația Damen defavorizează Galații de o tradiție a construcțiilor de nave mult mai amplă? Alte câteva întrebări se cer puse. Există precedente științifice care stabilesc granițe între construcțiile metalice și cele din lemn? Numai metalul presupune tradiție, iar lemnul semnifică precar naval?
80 de ani la Mila 80. De când? De când ce?
S-a declanșat heirupul aniversărilor la firmele de brand de la Galați, dar nu și heirupul cercetărilor științifice privind începuturile respectivelor firme. Sună goarna sărbătoririi a 125 de ani de funcționare și la Fabrica de Ulei Prutul, după ce Șantierul Naval Damen a intrat deja în faza finală a aniversării a 125 de ani de la începerea producției la Uzinele Fernic. Cercetarea începuturilor este precară și oarecum penibilă pentru firme de mare potență financiară, cum sunt cele două exemple. În cazul unei firme serioase precum Damen, cineva ar trebui să explice că una este istoria de 50 de ani a CSG – SIDEX – Mittal – Arcelor (al cărui album a reactivat acest neinspirat elan al unor salariați din Damen, responsabili cu publicitatea) și cu totul alta istoria de cel puțin 4 secole, a Șantierului Domnesc (zis și Arsenalul de corăbii) – Arsenalul Marinei & Fernic – Arsenalul Marinei & SRD – Arsenalul Marinei & SNG – 7 Noiembrie & SRT – SNG (unificat) – Damen (unic și atoatecuprinzător).
Se simte o lene dominatoare a tagmei profesioniștilor și exagerat de multă frenezie în cea a amatorilor. Cum altfel trebuie interpretată „infectarea” celor de la Damen cu vechiul virus festivist al aniversărilor? Trebuie afirmat un fapt: situația reală a istoriei șantierului e puțin cam diferită de cea lansată acum 45 de ani de organele de partid și de stat ale județului și municipiului Galați.
Drept pentru care, în momentul de față, apare o stringentă nevoie de cercetări aprofundate, realizate de istorici specialiști, cele existente fiind în mod obiectiv incomplete și cu lacune importante în ceea ce privește amploarea istorică a construcțiilor navale ale șantierului gălățean. Aici fiind vorba, evident, despre construcțiile militare în primul rând, dar și despre întreaga primă perioadă de tranziție Șantierul Domnesc – Arsenal, respectiv cea de-a doua Arsenal+SNG – 7 Noiembrie+SRT – SNG (unificat). Oare tânărul activist Florin Spătaru, managerul acestor activități heirupiste aniversare Damen Galați, mai poate ieși din fatalul „Este prea târziu!”?
Pentru că n-o face nimeni din instituțiile calificate, să fie spuse niște chestiuni certe măcar în presa de Galați
Ce anunță cu mândrie Șantierul Damen puțin înainte de festivitatea de Ziua Marinei și a Constructorilor de Nave?
„Galaţi are o tradiţie în marea industrie navală. Una de 125 ani, începând cu şantierul Fernic! Suntem foarte mândri de acest lucru. 125 ani este o perioadă foarte lungă. Fireşte, activităţi legate de construcţiile navale au fost şi înainte de perioada Fernic, dar Şantierul Naval „G. Fernic” este cel care deschis la Galaţi o nouă eră în construcţiile navale, prin faptul că făcea trecerea de la construcţiile din lemn la cele metalice. Din acest motiv, SN Damen Galaţi îşi socoteşte tradiţia din 1893, anul înfiinţării primei uzine Fernic, care a precedat deschiderea şantierului naval de la malul Dunării în 1897. La vremea lor au reprezentat un reper al modernismului, lucru pe care încercăm să-l facem şi noi astăzi.
E un an special pentru noi şi îl marcăm ca atare. Vom celebra Ziua Navalistului, pe 15 august, printr-un program special dedicat angajaţilor noştri şi familiilor acestora, dar pe 1 septembrie vom organiza la Universitatea „Dunărea de Jos” o expoziţie şi vom lansa un album aniversar, ambele dedicate istoriei industriei navale la Galaţi. Vom prezenta inclusiv actul original de înfiinţare a şantierului Fernic! Şi poate nu e lipsit de semnificaţie că, asemenea lui G. Fernic, şi dl Kommer Damen, preşedintele grupului Damen, este un vizionar al timpului său, care a investit enorm în angajaţi, familiile lor şi comunitatea locală. Mai mult, sunt foarte multe familii de navalişti în SN Damen Galaţi, iar acest lucru se simte în evoluţia companiei. Iar avantajul unei astfel de organizaţii, ce are la bază o afacere de familie, e că priveşte lucrurile pe termen lung – nu vrea ceva rapid, trecător, ci se gândeşte la viitor şi doreşte să clădească ceva durabil!”
Hopa! Viitor și ceva durabil? Păi dacă lucrăm pe astfel de principii, ce are de spus Kommer Damen despre niște documente irefutabile, extrase dintr-un studiu privind istoria artileriei române? (https://www.rumaniamilitary.ro/istoria-artileriei-romane-artileria-de-coasta1#prettyPhoto)
Rezultă din acest text nu numai confirmarea construcției și lansării la apă, la vechiul Arsenal, a șalupei militare ”Lebăda” în anul 1875, dar și realitatea istorică a încă două nave militare, mai înainte lansate la apă, tot la Galați.
„In Moldova, artileria navala a aparut in anul 1843, odata cu lansarea la apa, in portul Galati, a goeletei (vas cu panze, dispunand de două catarge și velatura diferită) EMMA, al carei prim comandant a fost locotenentul Nicolae Steriade. Ulterior, ajuns la gradul de colonel, a condus Flotila Româna intre anii 1860-1864). Goeleta, avea cinci tunuri de bronz, de calibrul 120 mm, fiind urmată de înca doua nave: STEFAN CEL MARE si GALATI (fiecare dispunand de câte un tun de bronz de calibrul 75 mm).
Dupa Unirea Principatelor Romane (24 ianuarie 1859 –Alexandru Ioan Cuza), cele doua flote (a Tarii Romanesti si a Moldovei), au fost reunite, artileria navala dispunand acum de 4 tunuri calibrul 120 mm, ce se gaseau la bordul salupelor-canoniere de pe Dunăre, dispunând de urmatoarele porturi: Calafat, Giurgiu, Braila, Reni, Galati, Chilia si Ismail”.
și respectiv:
”Autoritatile române au reusit in acest interval să mai achizitioneze, pe lânga nava „România” (in dotare din 1864), alte trei unitati mai mari, dintre care se remarca (…) si salupa-torpiloare „Rindunica” (1874), construită in Anglia si asamblata la atelierul naval de Ia Galați. Reorganizat in 1875, acesta va fi capabil să lanseze în anul urmator și o salupă cu vele, „Lebada”.
Jugul de lemn turcesc fu schimbat cu jugul de fier austriac, dar propaganda eronată româno-olandeză cine o corectează?
Să socotim câți ani ar putea aniversa în 2018 șantierul naval de la Galați, pornind de la datările certe ale studiului Răpă-Păltânea.
1565, ar fi 453 ani
O recunoaște și serviciul de organizare Damen 125: „municipiul Galați este de secole punctul central al construcțiilor navale din România. Începutul construcțiilor de nave la Galați este menționat încă din 1565, de pe vremea lui Alexandru Lăpușneanu când, din conținutul unui firman otoman rezultă că la Galați există un mic atelier de reparații navale”.
Q.e.d.! Deși nimeni până astăzi nu a avut acces la cercetarea făcută de Paul Păltănea – Dan Râpă-Buicliu, iată că la Damen se știa de firmanul turcesc.
Cităm: „Prin firman se ordonă lui Alexandru Lăpușneanu Vv obligația de a transporta 50 000 chile (în jur de 1258 tone) de orz cu corăbiile la Constantinopol, iar alte 50 000 pe Dunăre spre Belgrad, ordonându-se înarmarea „caiacelor aflătoare în schela Galați”, operație efectuată desigur, de meșteri specializați localnici (18X24 cm, BAR Ms. Firmane turcești, nr.18 din 1565; Documente otomane, II/79)”
1742, ar fi 276 ani
A doua posibilă referință despre începutul navalisticii la Galați apare și ea în răspunsul la cererea de informații publice solicitat de Ora 25: „Mai târziu, în 1742, două documente interne din colecția Bibliotecii Academiei Române atestă construirea de corăbii în Șantierul Naval Domnesc din Galați”.
Cercetarea efectuată în anii 70 de cercetătorii Dan Râpă-Buicliu și Paul Păltânea de la Muzeul de Istorie Galați, relevă că cel puțin trei atestări documentare – din 1565, 1742 și 1783 – vorbesc despre construcții de nave în șantiere dedicate acestei activități, înainte de anul zero, invocat acum și de Damen – 1893.
Cităm din Râpă-Păltânea: „ Se construiau la Galați galioane, caravele, fregate, canoniere, bolozane, dubase, chimii, ceamuri, acicuri, caice, șlepuri, toate consemnate de viceconsulul francez la Iași, Charles de Peyssonel (Traite sur le commerce de la Mer Noire, II, Paris, 1762, p.201-202)
1768, ar fi 250 ani
Consulul Franței, Saint Priest notează într-un document că la Galați „sunt șantiere pentru construirea și repararea navelor”( T Holban, Contribuție la istoria comerțului românesc, p.9)
1773, ar fi 245 ani
Hurmuzaki, Documente, XIX/1, p. 101, Idem, Suplement, I, vol II, p.41 notifică construirea la Galați a două nave de război de câte 60 de tunuri, pentru flota de război otomană, precum și a două fregate, executate după planurile și dimensiunile specialistului naval francez Le Roy.
1785, ar fi 233 ani
Ce facem cu raportul consulului austriac Reikevich din 14 iunie 1785, care arată că în șantierul din Galați „se fabrică în mod continuu nave comerciale și prin 1778 s-au construit și două nave de război de 60 de tunuri ”(Hurmuzaki, Documente, XIX, p.1012, XC)? Îl facem uitat? Oare tunurile erau din lemn? Precis erau furnitură construită de reprezentanțe olandeze la Galați, pe salarii ca în est, de nivelul celei de-a patra Europe!
1793, ar fi 225 ani
De altfel, un raport al consulului austriac Von Merkelius din 1793, care nota importurile considerabile de lemn (tăierile masive ale codrilor Covurluiului începuseră deja încă dinainte de anul 1697, conform documentelor din studiu) aduse la Galați cu plutele, pe Bistrița și Siret, a anexat un plan al orașului Galați, în care figurează „locul pentru construcții navale”(Hurmuzaki, Documente, XIX/1, p. 684)
1893, abia aici începe istoria cu Damen 125
Punct de vedere oficial al SC Șantierul Naval Damen Galați cu privire la anul înființării companiei
Ne-ați cerut un punct de vedere oficial cu privire la controversa privind ANUL ÎNFIINȚĂRII ȘANTIERULUI nostru. Iată-l:
„În luna martie a anului 1893 Gheorghe Fernic impreună cu doi investitori francezi, I Guiller și T Poujollat, infiintează o unitate numită „Uzinele de constructii mecanice si turnatorie de fier si bronz G. Fernic et Comp”, cu ateliere de turnatorie, fierarie, strungarie, cazangerie mecanica si tamplarie.
Nascut in 1860, într-o vreme în care revoluţia industrială atingea, pe ici, pe colo, zona Galaţiului, Gheorghe Fernic, un pionier al timpului sau, era un antreprenor veritabil, specializat in stiinţa prelucrării metalelor prin turnare si forjare. Uzinele “G. Fernic et Comp”, carora li s-a adaugat in 1904 si “Santierul Naval G. Fernic et Co”, au fost infiintate intr-un timp in care România depindea de străinatate pentru toate lucrarile metalurgice și mecanice, dar mai cu seamă pentru lucrarile de reparații navale.
Asadar, anul 1893 reprezintă nu numai inceputul industrie metalurgice nationale, dar marchează si debutul epocii moderne a construcțiilor navale la Galați, si anume trecerea de la corăbii din lemn la nave cu corpul metalic.
Ca și continuator indreptățit al acestei lungi istorii a construcțiilor navale pe meleagurile gălățene, Șantierul Naval Damen Galați isi serbează anul acesta a 125-a aniversare”.
Și totuși, cum rămâne cu documentele din 1565? Sau din 1742? Navele din lemn nu sunt nave?
Cum rămâne cu Arsenalul Marinei, care e un exemplu frust de construcții navale din metal de dinainte de 1893? Nu cumva Arsenalul este de fapt referința mult mai plauzibilă pentru „debutul epocii moderne a constructiilor navale la Galați, si anume trecerea de la corabii din lemn la nave cu corpul metalic”?
Inerția furibundă din grupul de organizare a festivităților Damen 125 începe încă din anul 1973, perioada de vârf a extinderii SNG în epoca comunistă. Atunci a fost emanate/planificată turnarea unei plăci omagiale „80 de ani la Mila 80”, lansată probabil de activul de partid de la foaia „Șantierul Roșu” a SNG. Editorul și promotorul de astăzi, Florin Spătaru, pompează puternic pe ideea de Damen 125, inspirându-se din colocviile navaliștilor, de la Biblioteca Urechia.
Este dovedit acum că echipa lui Spătaru nu vrea să mai dea înapoi. Fu aniversarea a 80 de ani în 1973 (vezi placa de pe „Elice”), cu heirup Moca de la PCR, fu aniversarea a 100 de ani în 1993, ticluită de directorul Ion Mocanu (vezi placa comemorativă montată în SNG), musai trebuie insistat pe Damen 125! Cu un heirup marca Spătaru. Organizatorii știau că atestarea documentară a construcțiilor de nave de la Galați trebuie dusă măcar până la 1565 (răspunsul primit dovedește că aveau cunoștință de cercetarea Râpă-Păltânea, chiar dacă nu direct de la autori).
Orice inițiativă onestă și profesionistă presupunea comandarea unui studiu științific al începuturilor, către Universitatea Galați, către Muzeul de istorie Galați sau direct, către Dan Râpă Buicliu (concediat prematur de Cristian Căldăraru). Evident, odată pornită, droașca propagandei nu mai poate fi oprită. Și Stanciu în 93, și Păltănea-Râpă în 73 au atras atenția asupra falsurilor. Imposibil să mai schimbăm, e prea târziu!
La ce mai este bun un studiu științific? La nimic! A fost pusă ca fundament „cercetarea” amatoricească făcută de scribii de la „Șantierul Roșu” în 73, care a dat un brânci la falsul istoric „80 de ani la Mila 80” (de când?, au uitat să scrie pe placa de bronz). Cu mila Domnului, tot înainte tovarăși!! Am zis!
De ce n-a făcut Muzeul de istorie o cercetare asupra Șantierului naval Domnesc, „arsenalul de corăbii”? Erau nave militare? Dar Damen nu face puzderie de nave militare? Era arsenalul armat la Istanbul? Dacă acum armarea cu furnitură se face la Damen Olanda, se cheamă că la Galați nu se construiesc nave??
Concluzie? Să încercăm vreo trei. 1.Deci, ce mi-e PCR, ce mi-e Damen! S-a hotărât, istoria construcțiilor de nave la Galați începe odată cu epoca fierului, navele de lemn sunt preistorie! 2.Democrația e scumpă, dictatura e ieftină, iar cercetarea istoriei coafate este și mai ieftină! 3. Uraaaa!, se împlinesc 125 de ani de când Șantierul Naval Domnesc de la Galați sărbătorea 328 de ani (1893) de producție necontenită de bastimente plutitoare (din lemn).
Poți ajuta Alternativa – Jurnalism fără mogul să continue! Află cum
