Ce spunea Sanjeev Gupta, „omul oțelului verde”, venit la Galați să sufle în furnalul unic al siderurgiei de pe aceste prăfuite și oropsite meleaguri? Cum că, cităm, „Galaţiul este o afacere profitabilă şi bună. Cu siguranţă vă spun că această valoare (este vorba de prețul de achiziționare a Combinatului Siderurgic de la Galați) a fost substanţială. Felul în care această tranzacţie a fost structurată este că ArcelorMIttal, atunci când va pleca, va lăsa bani pentru investiţii şi va lăsa o sumă substanţială. Această sumă substanţială a crescut preţul pe care noi îl plătim pentru Galaţi, pentru că noi plătim pentru banii pe care ArcelorMittal îi lasă aici pentru investiţii”.
Ce nu spune azi, dar pregătește prin tot felul de aranjamente preliminare, același Gupta al vânării/vânturării banilor spre furnalul datoriilor?
Că ar fi cazul să vină și statul român cu o creditare amețitoare de 250 de milioane de euro, ca să fie dat un brânci magnific și pandemic planurilor de urcare a siderurgie gălățene pe culmile scurgerilor vulcanice de oțel verde.
Acestea fiind constatate în țarcul Liberty Steel, să facem oleacă de conspirații despre pandemia opacității muclesului
Carevasăzică, ceea ce scrie Financial Times în august 2020 este de natură să pună pe gânduri niște creduli de decizie din România, cu semnături pe Memorandumuri.
În articolul „Trunchieri generate de sistem”: Greensill, Gupta și vânătoarea companiei misterioase”, Financial Times notează că sistemul utilizat și de GFG funcționează astfel: o instituție financiară plătește în avans furnizorii unei companii – acceptând o reducere a facturării în schimbul unei plăți mai rapide – și apoi încasează suma totală de la companie mai târziu.
Finanțarea este confundată cu datoria și e greu de explicitat conturile- cât din banii înregistrați sunt de fapt datori instituțiilor financiare, mai degrabă decât furnizorilor.
Expunerea fondurilor Credit Suisse a dus la o descoperire surpriză: o entitate corporativă numită în depunere nu există de fapt. Credit Suisse avea active în valoare de 6,5 miliarde de dolari, majoritatea fiind investiți în așa-numitele „titluri garantate de creanțe”. Aproape 74 de milioane de dolari din aceste obligații provin de la o companie numită Liberty Aluminium Holdco Ltd, care cuprinde mai mult de 1% din activele fondului; GFG este prescurtarea pentru „Gupta Family Group”, iar Sanjeev Gupta a început să utilizeze numele în 2016, ca termen general pentru gama sa de afaceri Liberty.
Important de reținut! GFG nu este de fapt o persoană juridică, este pur și simplu un nume folosit pentru a descrie sute de companii separate legal.
O prezentare a creditorului pentru acordul de la Dunkirk din iunie 2018 a descris Alianța GFG ca „o grupare globală simbolică de companii independente deținute de familia Gupta”.
Dar iată problema forte: o grupare globală simbolică nu poate emite altceva decât o garanție simbolică
Companies House arată că Sanjeev Gupta este directorul a peste 130 de întreprinderi, în timp ce tatăl său face parte din consiliul de administrație a peste 50 de companii. Acesta este doar în Marea Britanie; reamintim că doar structura Dunkerque a cuprins și entități din Singapore, Olanda, Luxemburg și Franța.
Entități diferite, conturi separate, deci consolidarea la nivel de grup, disponibilă în mod transparent, este o iluzie.
Criticat pentru lipsa transparenței financiare, Sanjeev Gupta a promis că va publica primele sale seturi de conturi consolidate pentru afacerile sale din oțel și aluminiu. Solicitați să ofere indicii privind sursa garanțiilor, și fondul Greensil și GFG Aliance au refuzat.
Cu astfel de antecedente, nu mai par hazardate scenariile hoțomăniilor pe care le pregătește Alianța GFG în estul sălbăticit de interminabile matrapazlâcuri și potlogării, produse pe bandă rulantă de investitorii de portofoliu, de teapa lui Sanjeev Gupta.
Iată de unde își extrage seva de mirări concluzia formulată în episoadele anterioare ale telenovelei siderurgico-trăncăniste „până unde ne-o duce Gupta”: smeriți după închinăciunea la Memorandumurile de Înțelegere, părea că Dzeu a pus mâna pe capul Sidex de Galați, dar se cade ca Dumnezeul Gupta de Liberty să fie cu mâna în traista garantată a poporului?
Am cerut transparență Liberty la Galați, ni s-a răspunscu cu irefutabilul de Covurlui „Nțțț!
N-avem încotro, să ne luăm porția de oleacă de Liberty și să mai facem niscai exerciții de imaginație creativă și preventivă
1.Liberty Steel solicită Guvernului României garantarea unui credit de 250 milioane de euro, în contextul asigurării capitalului de lucru într-o lume grav afectată de COVID 19. Ce garanții își ia statul pentru garantarea unui împrumut de 250 de milioane? Se asigură prin contract că gajurile prezentate de Gupta nu sunt deja propuse spre re-reipotecare de către fondul de investiții care îi permite lui Gupta să facă noi achiziții de active (în Belgia)?
2. MF în calitate de garant al împrumutului se asigură că banii din împrumutul de 250 de milioane vor rămâne la Galați și vor servi interesele statului român-creșterea producției de oțel la 4 milioane de tone și crearea de locuri de muncă?
3. Cu ocazia semnării celor cinci Memorandum-uri cu reprezentanții guvernamentali, ai ROMGAZ, Universității Dunărea de Jos și cu ceilalți participanți la momentul festiv organizat la data de 10 iunie 2020 pe platforma siderurgică gălățenă, Sanjeev Gupta a prezentat intențiile privind dezvoltarea unor instalații de producție noi, nepoluante, în cadrul unui plan investițional de 1 miliard de euro în următorii 10 ani de zile.
Remarcând nulitatea juridică a Memorandumurilor, nimic nu ne oprește să credem/nimic nu-l oprește pe Sanjeev Gupta: în caz de refuz al garantării creditului, să fie re-lansată deviza de mare actualitate și în criza pandemică: închidem furnalul 5! (adică singurul de la Combinatul din Galați)?
4.Nu cumva odată creditarea asigurată, fondul de investiții Greensill va redirecționa către alte linii de finanțare o parte din cei 250 de milioane euro solicitați de Liberty Galați?
Nu cumva totul are ca scop creșterea solvabilității GFG Alliance în raport cu celelalte instituții financiare internaționale și preluarea activelor combinatului, ca parte a unei cedări definitive a controlului Liberty Steel Galați către alte entități, adică o vânzare mascată?
Plusăm și laminăm/forjăm încă niște produse de speculații pe logica furnalului datoriilor, la care Eximbank nu va răspunde decât atunci când va fi prea târziu
Având în vedere implicarea GREENSILL BANK Germania în procedura de acordare a împrumutului de 250 de milioane euro solicitat de GFC Alliance pentru asigurarea capitalului de lucru /investițiilor din cadrul LIBERTY GALAȚI SA, care este garantat de Ministerul Finanțelor Publice prin intermediul EXIMBANK SA, dna directoare Bibicu, aveți amabilitatea să ne precizați dacă banca germana își derulează activitatea / acordă credite pe teritoriul României conform normelor de organizare BNR? Dacă și această informație este secret bancar, atunci… vă cităm din Financial Times: „Una dintre tehnicile de semnare ale Greensill este „factoringul invers”, în care instituțiile financiare plătesc devreme furnizorii unei companii. În timp ce companiile multinaționale mari folosesc tehnica pentru a gestiona mai ușor plățile forfetare, ele pot de asemenea ascunde împrumuturile crescânde ale unei companii cu probleme.
Agenția de rating Moody’s a declarat că acest tip de finanțare pe lanțul de aprovizionare „dezvoltă o reputație de neinvidiat pentru a înrăutăți situațiile rele”, citând rolul factorului invers în prăbușirea externalizatorului britanic Carillion și a companiei spaniole de energie Abengoa”.
Bântuind prin hățișurile articolelor de presă, dăm de informații letale, ce șerpuiesc pe holurile instituțiilor lovite de omerta creditării garantată de stat!
Cică EXIMBANK SA nu reușește să includă în contractul de garantare /împrumut solicitat de GFC Alliance o serie de măsuri menite a securiza destinația fondurilor de 250 de milioane de euro, respectiv numirea unui reprezentant al Ministrului Finanțelor Publice în boardul de conducere al LIBERTY Steel GALAȚI SA, înscrierea gajului deținut pe activele combinatului gălățean de către GREENSILL BANK Germania la Registrul Comerțului Galați sau instituirea unei garanții că acționarul majoritar al unității gălățene LIBERTY HOLDCO Galați and Skopje nu va fi înstrăinat către alte entități finanțatoare internaționale.
Dar o fâlfâire de mare răpitoare abia acum vine: cât pe ce să-i surprindem asupra semnăturilor pe actele creditării de 250 de milioane de euro pe jupâneii banilor garantați de statul roman, ce se prefac că nu bagă de seamă că „omul oțelului” de la GFC Alliance /Liberty Steel Galați nu dispune nici măcar de fondurile financiare necesare constituirii depozitului de cash colateral aferent creditului supus analizei – aproximativ 25 de milioane euro?
Dacă e pe așa, atunci are sens ce s-a mai auzit în divagațiile unor avizați.
Pentru ce sunt buni atâția bani? Păi, sunt numai buni pentru achitarea datoriilor înregistrate în prezent de GFC Alliance către Greensill Bank Germania!
Și Combinatul, și oțelul verde? Să mai aștepte, că doar nu arde!
Ce arde e că EXIMBANK de România nu prea are chef să știe ce e cu gajul existent în prezent pe activele LIBERTY GALAȚI SA instituite de GREENSILL CAPITAL Australia prin intermediul propriei bănci – GREENSILL BANK Germania.
Condiția propusă de negociatorul lui Gupta, Ajay AGGARWAL (business Development Manager GFG Alliance Europa si membru provizoriu in Consiliul de Administrație al Liberty Galați S.A), care se referă la instituirea de către EXIMBANK SA a unei ipoteci de prim rang asupra tuturor acțiunilor LIBERTY GALAȚI SA (măsură lipsită de conținut juridic și economic, dacă activele sunt deja sub gaj strain) nu este decât o cacialma, evident.
O secvență ce am putea-o numi „Crocodil pândind un guguștiuc” e cea în care Ajay AGGARWAL insistă la nivelul conducerii EXIMBANK SA se se fixeze prin contractual de finanțare interzicerea unor împrumuturi intra-grup și a unor tranzacții comerciale între LIBERTY GALAȚI SA și companiile subsidiare, mai mari de 3 milioane de euro/an.
Cât derizoriu, știut fiind statutul Sidex – nu deține calitatea de companie mamă în raport cu vreo altă societate.
Secvența din seria „Fugind ca dracul de tămâie” se potrivea la interdicția de a realiza astfel de tranzacții cu societăți afiliate acționarului majoritar – LIBERTY HOLDCO GALAȚI & SKOPJE LTD /GFG Alliance.
Alertă maximă! Hei, cei de la Exim Bank, ați refăcut stocul de tămâie pe context Covid?
Documentările presei englezești au demascat procedurile de tip hopa-mitică în cadrul GFG Alliance
Companiile grupului fac tranzacții între ele, na-ți-o ție, dă-mi-o mie, azi eu sunt beneficiar, mâine tu ești furnizor, poimâine eu sunt dator, răspomâine falit… societatea-mamă este însă în mod irefutabil GFG Alliance!
Și uite-așa, dacă guguștiucul EximBank cade în măseaua crocodilului de India, tranzacțiile comerciale pe orizontală – între două subsidiare /societăți afiliate ale concernului curg fără griji iar Sanjeev GUPTA va putea realiza tranzacții de acest tip prin care să transfere banii obținuți ca împrumut fără a fi tras la răspundere din punct de vedere juridic.
Se înțelege, este inclusă la plesneala generală și formularea generalist – ambiguă și duplicitară a contractului de împrumut. Ce rost are să iei un morman de bani cu care poți achita atâtea datorii (la GREENSILL BANK Germania, de exemplu) și nu vrei să te enerveze EXIMBANK SA cu obligații de garantare, dezvoltare Liberty Steel Galați și alte fonfleuri, nu?
În fond, trebuie evitate precedente preventive ca cele impuse de EximBank la Tarom și BlueAir, unde garantarea creditelor a fost dublată de numirea unui om de la Ministerul Finanțelor în echipa de conducere a creditatelor de mai sus.
E ordin de la omul de oțel, deci negociatorul Ajay Aggarwal vrea să scape cu disperare de clopoțeii de la Ministerul Finanțelor de Românica, agățați de banii săi de cumpărături de Anul Nou.
Am spus Noul An? Păi dacă tot vine, ce-l oprește pe Moș Crăciun Ajay să agațe în bradul de la Turn și noi jucării pentru copii lui Sanjeev? Nimic.
Vor fi directorași și decizionali nou-nouți, cu creierul gata spălat, cu cheița gata învârtită și cu traseu prestabilit. Vin vremuri dubios de pandemice, virusul neîncrederii și al secretizăriii informațiilor bântuie,ce e cu atâta cordialitate și armonie între managerii noi numiți și decizionalii de origine română?
Ia băgați niște restricționare a accesului la informații confidențiale pentru persoanele care nu provin din structura de conducere a GFG Alliance!
Păi ce, e nașpa ca directorii români să susțină doar interesele LIBERTY GALAȚI SA, în dauna intereselor corporației GFG Alliance!
E musai mai multă optimizare fiscală față de statul roman, ce naiba!
Modelul Mittal a fost prea tare ca să nu fie repetat. Hai, la treabă, că ne merge! Conturile LIBERTY GALAȚI SA să fie sărăcite în mod voit (pentru plata unui impozit pe profit cât mai redus) prin perfectarea unor contracte de consultanță și management cu o serie de entități afiliate Corporației!
De Paști am cumpărat topitorie belgiană, de Crăciun am chef să cumpăr și niște Thyssenkrupp nemțesc! Viața e scurtă, trebuie să le-o facem român-lașilor cât mai lată!
Cum spunea Sanjeev Gupta? „Galaţiul este o afacere profitabilă şi bună. ArcelorMIttal, atunci când va pleca, va lăsa bani pentru investiţii şi va lăsa o sumă substanțială”. Cât de mare și bun o fi „substanțialul” lui Gupta?
Poate cât acoperirea haldei de zgură și plantarea perdelei de protecție a pârlitului și prăfuitului Municipium Galați…
Dacă vrei să sprijini publicația Alternativa – Jurnalism fără mogul, o poți face AICI. Sau dă click mai jos, spre contul de Patreon, pentru donații. Mulțumim.
