E pandemie cu viruși made în China, duduie campania electorală de șoapte populiste pentru alegeri parlamentare, sar blocurile în aer de la pungile de gaze din subsoluri, iau foc spitalele cu infectați covizi, ciuma roșie rămâne la cote periculoase de toxicitate, listele de candidați sunt burdușite de impostori colțoși.
Este vremea ca populația debusolată și masiv emigrată a Galaților să afle ce le mai pregătește investitorul strategic Gupta, în Sidex-ul devenit Liberty Steel Galați, afacere privată a familiei Gupta de India, via brexita Marea Britanie.
Ce, ce? De exemplu, o creditare cu 250 de milioane de euro, garantată de stat, printr-un intermediar din Germania și fără ca gajarea activelor combinatului în beneficiul fondului de investiții Greensill Capital să fie înscrisă în documentele depuse de Liberty House Gupta la Depozitul Central al Acțiunilor din România.
Tocmai când să ia viteză, mașinăria Liberty Gupta s-a gripat, are toată energia cuplată la claxon
Ce a urmat după ce Combinatul siderurgic Sidex Galați (fost Arcelor Mittal) a devenit Liberty Steel nu prea s-a văzut. Este de fapt o marcă distinctă a familiei/ fraților Gupta (Sanjeev, Raj, Alok ), care cotrobăie lumea și România de peste 30 de ani.
Cât privește România, businessman-ii Gupta nu au lăsat în urmă vreo investiție de soi. De fapt, s-au ocupat mai mult de imagine și mai puțin de producție și investiții. Ei par specializați în investiții pe banii altora, după cum zornăie tot mai multe clopoțele de presă din Marea Britanie, dar și din România.
Când este întrebat despre bizareriile/escrocheriile comise de firma familiei la Oltenița, bossul Sanjeev se eschivează și parează, cum că e afacerea fratelui…. Asta a fost doar o mică lecție de ipocrizie distilată.
O declarație a lui Petru Ianc, preşedintele Societăţii Române de Metalurgie face demascarea de esență:
„Ăsta e un om care cunoaşte România, pentru că a lucrat cu România şi înainte de ‘90. El este cel care a vrut să facă oţelăria la Olteniţa. A cumpărat vreo 40 de hectare de teren, portul, dar Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare nu a creditat împrumutul de vreo 200 de milioane de euro. Din cauza aceasta a abandonat proiectul”
De meserie comerciant en gros, Sanjeev este gata să cumpere orice – combinate siderurgice, mine, bănci, porturi și imobiliare, plătite cu împrumuturi de la fonduri de investiții, care intră apoi în faliment sau au probleme grave de credibilitate.
Pentru poporul din Românica, deocamdată merge cu pamparam-ul.
Alianţa GFG, din care face parte Grupul Liberty, apasă până la fund pedala cu propaganda și reclama : este un grup mondial de întreprinderi din industria energetică, minieră, metalurgică, inginerie, logistică si servicii financiare, cu sediul la Londra, cu centre suplimentare în Dubai, Hong Kong, Singapore, Sydney, Paris şi New York şi o prezență în aproximativ 30 de ţări la nivel mondial. Muncesc pentru Alianţă aproximativ 14.000 persoane, învârte afaceri de circa 15 miliarde de dolari, inclusiv în infrastructură, etc.,etc.
De aia probabil nu s-a putut abține Sanjeev Gupta când a revenit în România (să cumpere și niște siderurgie de la Galați, după ce fusese rasolit proiectul de oțelărie la Oltenița), lovind cu obositele parteneriate public-privat (o lege moartă, pentru că impune doar obligații pentru firma privată din parteneriat și doar avantaje pentru sectorul public) în execuția de autostrăzi.
Alertele de presă sunt iscate de opacități crunte, și la ei, nu numai la noi. Evident, se întâmplă când pui pe butuci un fond de investiții elevețian, începi să pierzi din credibilitate. Precedentul investițional de la Oltenița ar trebui să pună în alertă niște organe ale statului, competente, dar încă mult prea inerte.
Cum adică, promiți investiții de 200 de milioane de euro, în siderurgie și transport naval, la Oltenița, și sfârșești prin a administra 28 de hectare de pământ preluat în condiții dubioase, un siloz și două plantații de lavandă și goji? De parfum de lavandă avea nevoie ca de aer economia Olteniței?
Spuse pe șleau, afacerile indienilor Gupta la Oltenița au fost cu terenuri, nu cu o fabrică metalurgică și un șantier naval.
Tot ce au luat ei a fost pământ, transformat ulterior în pământ arabil și spațiu pentru silozuri. Din investigațiile Capital și EVZ, rezultă că Agenția Activelor Statului (AAAS) nu pomenește o vorbă despre firmele Transdanube sau Evergreen, cele care au intrat în posesia terenului și dotărilor celor două întreprinderi ale statului român, „privatizate”, adică desființate: Turol (fostul combinat metalurgic Oltenița) și Navol (fostul șantier naval).
Cum am spus și în titlu, mașinăria mondială Alianța GFG lovește și nimicește scepticii, cu promisiuni uluitoare și memorandumuri aiuritoare
Ce promitea Transdanube Industries (offshore-ul Cobrom Investments Limited înregistrat în Cipru de familia indiană Gupta), în 2010? Că va începe la Oltenița construcţia unei oţelării cu o capacitate de producţie de 500.000 de tone anual, investiţia totală însumând circa 150 mil. Euro!
Ce promite astăzi jupânul Gupta de Liberty că are de gând cu Sidex-ul Galaților? Fixează în Memorandumuri fără nici o acoperire juridică „înțelegeri” de fațadă cu Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, Romgaz, instituții de învățământ și cercetare și EximBank România, care să dea viață viziunii GREENSTEEL, adică tehnologiilor moderne de fabricare a oțelului, în scopul reducerii semnificative a emisiilor directe de CO2.
Ce presupune asta? Înseamnă ca toată lumea să se pună în mișcare, repede-repejor. Romgaz să dea gaz la prețuri preferențiale în noua termocentrală pe gaze naturale din incinta LIBERTY Galați, ce ar putea fi construită de Alianță (că altfel închidem furnalul 5, nu-i așa?), Universitatea din Galați să pregătească ingineri metalurgiști la Academia GREENSTEEL, Institutul Național de Cercetare să pună la vedere tot ce știe despre energia pe bază de hidrogen, pentru instalația de Fier Redus Direct (DRI) cu o capacitate de 2,5 milioane de tone (convertită progresiv de la gaz metan la hidrogen).
Gupta plusează, bagă la comunicatul de intenții și două Cuptoare cu Arc Electric, ca să scadă emisiile de carbon cu 80%, să fie la Galați primul combinat siderurgic cu flux primar al G.F.G. din Europa, neutru de carbon până în 2030, etc.
Nu-i de joacă, Gupta bagă Sidexul pe producție babană, cam de 4 milioane de tone de oțel lichid pe an, deci, e musai ca EximBank (un fel de Bancorex redivivus?) să facă rost de bani pentru investițiile fără număr ale G.F.G., ce pot fi panglicărite (de la tăiat panglica) chiar în LIBERTY Galați.
La intenții înainte, la investiții tot pe loc și aproape deloc, la comunicare ioc
Acestea revoluții de rezervă fiind trâmbițate cu mare fast și presă obedientă, a venit timpul să aflăm de la vârful Liberty Steel Gupta care sunt evoluțiile proiectului numit Memorandum de Înțelegere (“Memorandum of Understanding”).
Ei, poate că am exagerat cu „revoluțiile” și nu era cazul să ne ambalăm atâta, dar e prea de tot râsu-plânsu să dăm peste o asemenea involuție a comunicării și transparenței.
Așadar, la intenții înainte, la investiții tot pe loc și aproape deloc. Exact despre asta nu vor să scape nici măcar un respirat toți cei implicați în ceea ce se anunță încă o afacere de tipul „plantație de tutun pentru trabucuri englezești cu muștiuc indian”.
