Dacă input la brand nu e, nici turism de croazieră la Galați nu e!
Nimic mai frumos decât să ai în orașul tău o societate civilă activă și angajată în remodelarea urbană. Nimic mai urât decât să faci pipi în capul ei de la înălțimea etajului 3 al Primăriei Galați. Nimic mai trist decât să se organizeze dezbateri despre Galațiul turistic și potențialul de dezvoltare al municipiului, din care să nu rezulte un manifest, un protocol, un proces-verbal măcar. Nimic mai…
Este o mică concluzie a dezbaterii organizată de Asociația „Galați, orașul meu” și Universitatea „Dunărea de Jos”, cu tema „Galați, oraș turistic la Dunăre”. S-a dorit o ședință de tip „furtună pe creiere”, prin care ideile forte ale configurării Galațiului turistic să fie transferate administrației locale și operatorilor de turism. Transferul a eșuat lamentabil, din cauză că administrația locală nu a fost prezentă nici măcar la nivel minimal. Este demonstrația de care nu mai aveam nevoie încă odată: pesedismul trecutului a distrus Galațiul, pesediștii zilei- amplasați oriunde se iau deciziile – anulează viitorul acestui nenorocit port jerpelit de la Dunărea Maritimă. Va ieși societatea civilă la pichetat Primăria cu pancartele brainstormingului? Hm! Răspuns de viziune: nu!
Să faci o dezbatere ca să lansezi o pagină de facebook numită „Galați, oraș turistic la Dunăre”este totuși prea puțin
față de scopurile inițiale propuse de Asociația „Galați, orașul meu”. Bogdan-Radu Brînzan, vicepreședinte și fondator al Asociației, a stimulat ieșirea în spațiul public cu idei și propuneri privind găsirea de soluții pentru a atrage în programe turistice de județul Galați a turiștilor care vin cu navele de croazieră și care „acostează la Galați”. Acostează? Așa se pare, dar numai pentru a îmbarca turiștii în autocare ce-i duc în Republica Moldova, la restaurantele de la Văleni ale Primarului de acolo, unde se distrează la programele folclorice, fac shopping la târgul meșteșugăresc, degustă vinurile și se ghiftuiesc la mesele tradiționale.
Varianta de Galați, introdusă de Claudia Miclău, președintele Asociației, a pus niște accente, despre cum trebuie făcut ca turiștii croazierelor pe Dunărea să-și lase banii la Galați. După un proiect asemănător, turiștii ar putea vizita obiective importante din Galați (centrul istoric, muzeele, turnul tv, faleza, tabăra de sculptură în metal, Palatul Navigației, Castrul Tirighina, Cavoul Roman, Poarta turcească-românească), iau masă în stil pescăresc și degustă vin în podgoriile județului Galați. Pentru treaba asta, să fie promovare turistică intensă, să se facă site de prezentare, să fie înființate puncte de informare turistică, dar și să fie reabilitate clădirile istorice, să se consolideze Faleza, să fie construite esplanade de belvedere, pontoane de promenadă, pontoane – restaurant, port de ambarcațiuni, iluminarea ambientală a sculpturilor. Scrie Bogdan Radu Brânzan pe facebook, că „probabil vom elabora un document cu propuneri pe care îl vom înainta administrației locale”.
Este o decizie cu titlul de „probabil”, dar aproape inutilă
atât timp cât la dezbatere, deși au fost invitați, n-au fost decât vreo doi reprezentanți de agenții turistice și directorul Prefecturii Vasile Pârlog. Decanul Ion Cordoneanu a fost prezent, dar a evitat să fie anunțat în calitate de „consilier PNL”. Culmea sfidării, n-a fost la dezbateri nici unul din cei patru angajați din Primăria Pucheanu care iau bani de la Serviciul/Departamentul „turism”
Ar putea fi enumerat la capitolul „decidenți” și directorul din Primărie Cristi Ochiu, dacă ar fi fost interesat și dedicat temei. Duplicitarismul cronic care îl animă (i se poate spune și clientelism) l-a făcut să anunțe încă de la început că nu a venit în calitate oficială, „oficial nu poate fi decât Primarul Ionuț Pucheanu”! Ca să fie consecvent, s-a foit tot timpul expunerilor, a mai ieșit să dea niște telefoane și după 45 minute s-a scuzat că nu mai poate rămâne. A plecat să facă raportul despre duplicitatea sau precaritatea societății civile?
Vorbind de una singură, societatea civilă de Galați emană tot felul de fantezii
Ar trebui enumerată aici lista cu intervenienții la dezbatere, dar organizatorii au uitat s-o dea măcar presei. Ar fi de extras un pasaj din protocolul de final al dezbaterii, sau măcar din procesul-verbal al întrunirii membrilor asociației. Nu s-a facut nici așa ceva. Dacă punem la inventar și dezamăgirile evidente ale celor prezenți (față de o Primărie indiferentă), dar și ezitarea de a merge cu pancartele inputului de idei în fața Primăriei, apare clară perspectiva: mai este mult până departe, Dunărea curge, turismul de Galați rămâne la stadiul de morulă.
Ce s-a propus pentru atragerea turiștilor la Galați?
Să se meargă la târgurile de turism, pentru a prelua fluxurile de turiști; să se lucreze la un brand al municipiului; să se inscripționeze tabăra de sculptură în metal cu datele esențiale despre fiecare sculptură; să se monteze basoreliefuri cu personaje istorice la siturile locale; să se organizeze concursuri de proiecte de turism; să se continue cu tururile pietonale la clădirile istorice; să fie concepute trasee turistice atractive pentru turiștii străini și poveștile dunărene adecvate; directorii din instituțiile de cultură să nu mai tergiverseze/blocheze diverse propuneri și avize; organizarea de curse moto în Zona Liberă; turism de weekend cu nave de pasageri, pe care să fie organizate evenimente culturale, între România-Ucraina sau între Galați și Brăila; organizarea de trasee turistice cu brandurile comunismului (apartamentele comunismului, Combinatul, tabăra de sculptură în metal), ba chiar și poveștile despre distrugerile războiului al doilea.
Directorul Vasile Pârlog a fixat dozajul optim pentru elixirul de atras turistul străin la Galați: 70% plăcere, 30% culturalizare și cunoaștere.
Turiștii sexagenari din occident nu au nevoie de monumentele Galațiului, care sunt derizorii față de cele din vest, ei vor evenimente; se cere organizare și știință a turismului, de care este capabilă doar Primăria, nu și ONG-urile;
Alte propuneri: să organizăm mai multe festivaluri de anvergură; să fie trasee cu navele de pasageri; să se scrie numele orașului pe faleză cu litere gigantice; să se organizeze spectacole de muzică haus pe scenă plutitoare pe Dunăre; să se construiască o telegondolă peste Dunăre; să se înființeze un cor pentru temele muzicale marinărești; reamenajarea din perspectivă comercială a zonei din jurul Universității; refacerea atmosferei și clădirilor vechi din zona Portului – străzile Speranței și Colonel Boyle).
Ultimul cuvânt îl are Bogdan Radu Brânzan, o eminență cenușie a organizării de dezbateri de tipul „totul despre nimic”: „Nu se dorește, ne îngropăm! Ne mutăm la Brăila?”
