Cică ctitoria primarului Pucheanu din Galați a schimbat celebra zicere pesedistă în „Au furat, dar au și facut-o de oaie!”
Plaja Dunărea recent deschisă ca aquapark, cu tobogane și piscine de relaxare, marchează un nou record mondial, ba poate chiar intergalactic. La câteva zile de la inaugurare, din bazine, apa curgea peste spațiile cu șezlonguri și, de acolo, prin burlanele de evacuare a apei pluviale, dar și prin zidul de sprijin.
Apa a început să ajungă din bazine în stradă încă din ziua inaugurării, 29 iulie.
Pe 2 august, Sorin Crișan, avertizorul civic care a luat bătaie de la paznicii de la Plaja Dunărea, a filmat detalii incredibile pentru o lucrare abia finalizată.
Apa se scurge din bazinele cu valuri, de relaxare și al toboganului pentru copii.
Practic, din ce am reușit să aflăm discutând cu un constructor care a lucrat la Plaja Dunărea până la un punct, sistemul are senzori/plutitoare de nivel al apei care să indice când aceasta a scăzut prea mult din diverse cauze, de exemplu prin evaporare.
La nivel scăzut, se comandă pompelor alimentare suplimentară și acestea lucrează până când nivelul redevine cel optim, până la marginea bazinelor.
S-ar părea că, pe principiul plutitoarelor de la bazinele de toalete, sistemul de nivel s-a defectat și, întocmai ca la WC-urile defecte, apa este pompată încontinuu.
Aceasta deversează peste marginea bazinelor, umple rigolele de preaplin, trece și peste jgheaburile de spălare pe tălpi (zona copii), inundă terasa de șezlonguri și pufuri și ajunge la zidul de sprijin.
La zidul de sprijin, apa scursă din bazine se întâlnește cu rigola de scurgere pluvială, prevăzută pentru situațiile când, na, și la Aquapark mai vine ploaia și, ca de pe orice terasă, apa trebuie evacuată.
Însă rigola și, în general, pavajul de pe terasa aquaparkului au fost executate ca tot restul, de mântuială.
Sincer acum, credeți că acasă, la edili, aceștia le permit meșterilor pe care îi angajează să le pună și lor o faianță, o gresie, ba poate chiar să le construiască o piscină, să dea asemenea „monstre”* de incompetență.
V-ați prins de unde a pornit prostia? De la deal!
Adică, în loc să ia linie de referință și să monteze gresia din punctul cel mai vulnerabil, adică linia de la baza zidului unde etanșarea ar trebui să fie perfectă, să nu apară infiltrații, constructorii s-au apucat să monteze de la deal la vale.
Și, bineînțeles, s-a ajuns ca unele bucăți de gresie, ultrasubțiri, să nu mai poată fi montate, spațiul din jurijl jgheabului de scurgere este neetanș, iar apa – care, din cauza instalațiilor deja defecte, curge în prostie – să se infiltreze în zidul de beton.
Un zid turnat de amatori spre satisfacția aplaudacilor primarului
La fabuloasa sumă de 6 milioane de euro, zidul care sprijină platoul bazinelor de relaxare și cel cu valuri nu avea voie să arate așa!
Cauza acestor infiltrații pare a fi, conform spuselor unui specialist, soluția aleasă pentru turnarea betonului.
În loc să opteze pentru o firmă din Iași, fără experiență în circuitele financiare cu bani publici din jurul Primăriei Galați, dar cu experiență în turnarea continuă, injectată, sub presiune a betonului, cei care ne cheltuie cu atâta dărnicie taxele și impozitele au optat tot pentru soluția gălățeană.
Adică aceea a turnării în cofraje, la presiunea gravitației, soluția clasică valabilă pentru structuri unde apa nu creează un mediu de vecinătate în permanență.
Și rezultatele se văd, curge apă chiar și de jur împrejurul… scurgerilor de apă, burlanelor pentru ape pluviale!
Sunt tot felul de isteți care comentează că aceste infiltrații vizibile și majore nu sunt o problemă fiindcă lucrările sunt încă în perioada de garanție.
Ca și cum, dacă ai da nu 6 milioane de euro – cât au dat edilii gălățeni pe reabilitarea Plajei Dunărea – ci doar 60 de mii de euro pe o limuzină și, după o săptămână, ar începe să i se cojească vopseaua și să-i intre apă de ploaie în portbagaj, te-ai consola cu gândul că, deh, e în garanție…
Și, după ce trece perioada de garanție, la ce ne putem aștepta, să se prăbușească bazinele, să scârțâie toboganele sub greutatea celor care se dau în ele, să mai cadă, ici-colo, câte o pompă, câte un filtru, să se mai surpe câte o terasă?!
Iar reparațiile, dincolo de perioada de garanție – adevărate refaceri în ritmul acesta – cine le va plăti? Le vor plăti brăilenii, bulgarii, bubulii, grupul Bilderberg?
Sau vor plăti tot gălățenii din banii cărora acum s-a livrat o investiție ce, între noi fie vorba, poate nici 600 de mii de euro n-ar putea justifica la prețuri de piață, precis, pe acte, cu negociere reală. Darămite 6 milioane…
*monstre = forma greșită, agramată, sfertodoctă, a pluralului „mostre” al substantivului „mostră”
MÓSTRĂ, mostre, s. f. 1. Exemplar luat dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr-o marfă, dintr-un material etc., după care se pot aprecia anumite însușiri ale acestora; probă, eșantion. ♦ Model. ◊ Târg de mostre = târg la care un stat sau diverse întreprinderi expun mostre (1) pentru reclamă și pentru informarea cumpărătorilor. 2. Fig. Exemplu, pildă. [Var.: (reg.) mústră s. f.] – Din neogrecescul móstra.
Dacă vrei să sprijini publicația Alternativa – Jurnalism fără mogul, o poți face AICI. Sau dă click mai jos, spre contul de Patreon, pentru donații. Mulțumim.
