La ce este bun un Pânzar care a costat 200 000 de euro? La nimic! Pentru un municipiu reședință de județ, care se pregătește să se dezvolte durabil și european, ca un centru al turismului, această constatare sună ca dracu. O fi sunând, dar nu și pentru președintele Costel Fotea de la Consiliul Județului Galați. Profund iritat și exasperat (uraaa, obiectiv atins!) de insistențele tip picătură chinezească ale subsemnatului, de a rezolva măcar expunerea ca obiect de butaforie a Pânzarului – ridicat prin admirația publicului la rangul de brand cultural local – Fotea a admis că putregăirea Pânzarului Moldovenesc trebuie să intre într-o nouă fază, adică definitivă. Până atunci, să fie băgat dosarul de distrugere legală și planificată a Pânzarului la judecata de apoi a procesului de recuperare a unor daune. E culmea managementului, să obții daune de la o asociație dizolvată și fără patrimoniu!
A început procesul casării Pânzarului Moldovenesc și scoaterii din inventarul CCDJ Galați
Sigur, nu așa scrie în cererea de chemare în judecată, acolo se pomenește de „pretenții”, dar cine își imaginează că vor fi obținute despăgubiri de la o Asociație fantomă, ori e naiv, ori este de la PSD. Primul termen tocmai a avut loc, ca să se dea altul, în 13 martie, pentru că la primul termen a fost „lipsă de procedură”. Printre bizareriile primului termen a fost și întocmirea unei expertize, în cadrul dosarului. Spunem bizarerie, pentru că o expertiză a stării actuale a Pânzarului tocmai a fost întocmită la cererea Centrului Cultural Dunărea de Jos, de către expertul dr. ing. Dan Drăgan.
Chemarea în judecată are la bază încălcarea Acordului de cooperare (nr. 3608/3 10 2011) între Centrul Cultural și Asociația „Institutul Dezvoltării Durabile a Dunării” (IDDD), în vederea exploatării în comun a Pânzarului Moldovenesc. Așadar, după șase ani, și după o mulțime de articole de presă care semnalau potlogăria cu preluarea pentru distrugere a Pânzarului, a realizat și Centrul Cultural că a avut loc „un grad alarmant de deteriorare a navei, inclusiv lipsuri în echipamente și dotări”.
Tocmai acesta era avertismentul presei, că avem de-a face cu niște escroci
probabil selectați de Eugen Chebac sau Ciprian Dediu, care nici nu se gândeau să asigure „resursele financiare necesare reparațiilor anuale, întreținere de cheiaj, de echipaj, de autorizare, de pază, de asigurare, precum și a altor cheltuieli necesare exploatării.” În anul 2016, au fost trimise niște scrisori de tipul „dans de domnișoare la ora ceaiului de ora cinci” către IDDD, prin care se solicitau informații despre starea Pânzarului. Nu avea cine să mai dea informații. Asociația IDDD, cu sediul în Constanța, cu activitate fantomatică la Galați, chiar dacă avea la conducere personaje ca Haralambie Beizadea și Viorel Ariton – de altfel respectabili profesori universitari la Institutul de Marină Constanța și Universitatea Danubius din Galați – nu mai răspundeau la apelurile presei încă din 2013. Alerta de țeapă a fost declanșată, s-a comandat expertiză, pentru a stabili „întinderea prejudiciului”, pe baza articolului 1350 din Codul Civil: „Orice persoană trebuie să-și execute obligațiile pe care le-a contractat. Atunci când fără justificare nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii”.
Concluziile expertului coincid cu cele ale presei: Pânzarului i-a scăzut prețul de gunoi bugetar de la 200 000 de euro la 26 600 euro
Corabia Pânzarul Moldovenesc a retrogradat deci de la categoria moft de 200 000 de euro la cea de gunoi bugetar de 26 600 de euro, conform expertizei. În prezent zace abandonată pe un cheu al Șantierului Damen și este într-o stare de degradare ireversibilă. Managerii de la Damen au vrut mereu să arunce epava afară din șantier, dar au ezitat, doar din considerente de patriotism local și din respect pentru suma considerabilă cheltuită din bugetul local. Corabia pentru care s-au cheltuit în jur de 10 miliarde lei vechi a fost abandonată în șantier, fiind mutată de trei ori, pentru că încurca procesele de producție. Singurul proiect viabil, pentru care se mai pune problema să fie luat în calcule și epava Pânzarului, este cel susținut chiar de groparul Pânzarului – Sergiu Dumitrescu. Celebrul manager de trăsuri și director al nuielelor împletite a fixat corect datele problemei încă din 2014.
„Singura opțiune a celor care mai visează la Pânzar este aducerea corăbiei sub o cupolă de sticlă pe Faleză sau transformarea în primul exponat al viitorului Muzeu al Navigației Fluviale de la Galați”.
Ipoteza este susținută în Raportul Drăgan cu următoarele argumente: „Folosirea navei ca obiectiv simbol pentru orașul Galați, fără accesul pe navă, cu amplasarea într-un loc public, vizibil. Varianta este posibilă prin renovarea structurii exterioare și interioare, ca rezistență. Acțiunea implică alocarea unei sume pentru cheltuieli de manoperă și materiale. În lipsa accesului pe navă, nu există nici un risc pentru cei care vizualizează obiectivul din exterior. Este o soluție viabilă și de efect. Estimativ, este cea mai ieftină soluție pentru prelungirea existenței obiectivului”.
Exact același obiectiv l-am prezentat în prima (și ultima) ședință a Comitetului Consultativ, prezidată de primarul Ionuț Pucheanu, în septembrie 2016. Erau de față și au salutat ideea rectori de universități, viceprimari, Prefectul, managerul public al municipiului, lideri de federații sindicale, organizații diverse, ba chiar și un director din șantierul Damen. A aruncat către asistență un „good point” și președintele CJ Galați, Costel Fotea. Nu a urmat nimic.
Ce e sigur că urmează este scris în Raportul Drăgan: „în trei ani, se va produce dezmembrarea fizică a acestei epave, fără intervenția omului, numai datorită cauzelor naturale”. Și o recuperare de 300 de kg de metale, bonus.
