Ziua în care jandarmii au bătut, maltratat și gazat cu bestialitate cetăţeni paşnici, femei, copii şi bătrîni, din diaspora sau nu, va rămâne în istoria României ziua unei trădări naționale flagrante. 10 august 2018, de Centenar, diavolul a coborât la Piața Victoriei, mascat în Dragnea, Dăncilă și Dan. Cu 28 de ani în urmă, dracul Scaraoțchi avea fața lui nea Nelu Iliescu și lovea crunt, cu Mineriada, ideea de democrație românească. Acum, slugile lui Dracnea pocnesc cu Jandarmineriada, murdăresc din nou cu bale comuniste/fasciste inima României. Mesajul transmis de Dracnea pare a fi următorul: oricine are față de cetățean European și exprimă nevoia de a participa la o Românie emancipată și europeană, n-are ce căuta în Piața din fața Palatului Victoriei totale pesediste! Minerii vopsiți în jandarmi aveau liber de la jupânul suprem Dragnea să pună tunurile cu apă și buteliile cu gaz și pulanele de cauciuc pe această diasporă, năpustită la o „lovitură de stat”. Asta s-a văzut din fața televizorului.
Ce s-a văzut de aproape, din Piață, aflăm din textul – mărturie a lui Marian Dumitru. Este un text esențial, care va putea fi folosit la necesarul proces al terorismului de Partid și de stat. Partidul de corupți care a produs în doar doi ani un stat mafiot distructiv, ce a atacat generalizat poporul, aflat în exprimarea libertăților constituționale. Este încă o zi funestă din lucrarea furibundă a lui Dragnea și milițiilor lui, la Marea trădare de ţară! Dacă nu este deja sub controlul Partidului, Tribunalul Militar trebuie să strângă rapid probele. Nu de alta, dar într-un stat al hoților instalați la Guvern… Dimensiunea, amploarea şi gravitatea represiunii are toate datele unei crime împotriva umanităţii, ce trebuie neapărat sancționată.
Marian Dumitru, 11 august 2018. Am fost aseară în Piața Victoriei.
O să scriu aici niște lucruri pe care le-am văzut și altele pe care le-am simțit.
Și fac asta pentru că observ cum neadevaruri și jumătăți de adevăr sunt prezentate ca certitudini. Și e păcat.
Despre violență:
Jandarmeria a fost violentă. De la început. Și nu ca răspuns la violențele oamenilor, ci gratuit. Și generalizat. Adică indiscriminatoriu
Au fost valuri succesive de gaze. Frecvența acestor valuri a pornit de la o jumătate de ora la inceput și apoi au devenit din ce în ce mai dese.
Cine a fost la proteste știe ca lumea se asează pe rânduri. Sunt cei din primele randuri, cei care stau in spatele lor si altii care stau și mai in spate si tot așa.
Ei bine, gazele nu s-au dat doar in cei care stăteau in primul sau primele rânduri. Deloc! Jandarmii au folosit niște arme cu care aruncau doze de gaz la intâmplare in mijlocul mulțimii (foto).
Adică in cei care stateau in spate, in cei care nu impingeau gardul, ci doar erau prezenți acolo și nici macar nu știau că undeva in față, se impinge gardul.
Senzația pe care am avut-o inca de la inceput a fost ca Jandarmeria e deranjată de prezența multimii in strada si că au tot încercat să ne trimită acasă. Pe toti, nu doar pe cei violenți.
Din primul moment si pâna cand am plecat, jandarmii au incercat să golească piața, la inceput mai voalat, iar la final direct.
Jandarmii NU au fost prezenți pentru a asigura ordinea. Nu au asigurat nici o ordine, dimpotrivă, în absența lor ar fi fost liniște. Tot ce au făcut timp de vreo 5 ore a fost să intimideze.
Jandarmii NU au fost prezenți pentru a apăra cetățenii, pentru a veghea buna desfășurare, pentru a apăra instituțiile statului și alte expresii usor retarde.
Jandarmii au fost acolo doar pentru a speria oamenii. Am avut senzația că misiunea lor a fost de a deturna resentimentele mulțimii, dinspre pesede către jandarmerie. „Nu o mai huiduiti pe Vasilica, strigati la noi și noi o să avem motiv să vă batem, iar voi o să fugiți speriați acasă!”- cam așa a fost.
Însă, oamenii au reacționat altfel. Nu prea s-au speriat.
Si asa ajungem la violența protestatarilor. Fără fard și fără ipocrizie.
Eram undeva în spate, atunci când au dat primul val de gaze. Pe la șase fără ceva. Atmosfera era cât se poate de pașnică. Oamenii erau bucuroși să fie acolo și erau bucuroși să vadă cum vin din ce in ce mai mulți. Era mult optimism în aer. Discutau în grupulețe, citeau mesajele de pe pancarde și din când în când se scanda. Se scanda mai mult „demisia” și mai puțin „pesede, ciuma rosie”.
Erau cam jumătate femei, foarte mulți oameni în vârstă si foarte multe familii cu copii. Oameni veniți acolo pentru exercițiu civic, acela de a protesta pașnic, în stradă, împotriva unor corupți analfabeți. Nu avea nimeni nici furci și nici topoare, ci doar steaguri sau tricouri cu Fără Penali. Din loc în loc, se strângeau semnături pentru această campanie.
Deodata, cei din față au început să fugă către noi. Nu stiu dacă stii cum e sa fii într-o multime care fuge. E infricoșător. Pentru ca nu poti să stai pe loc, trebuie să fugi o dată cu mulțimea. Altfel o să fii călcat în picioare. A început panica.
După câteva secunde s-au simțit gazele. Repet, eram în spate. La o sută de metri de cei din față. Nu eram în primul rând, ci în spate cu pensionarii și cu copiii. Nu știu ce inseamnă exact „gaz lacrimogen”, dar chestia aia din aer nu prea te făcea să plângi; mai degraba te facea să te sufoci și să crezi că o să mori. Au fost momente de haos, atacuri de panică, oameni căzuți, altii care vomitau sau se țineau de ochi și strigau speriati. A cam fost panică.
Și atunci, brusc s-a întâmplat ceva. În tot haosul ala, cineva a strigat „Nu plecăm!!!” și in câteva momente toată mulțimea s-a oprit din alergat
Nu știu cine a strigat, nu stiu dacă a fost ceea ce acum se numeste „instigator”, dar eu personal ii mulțumesc. Ne-a oprit brusc în loc, ca printr-o vrajă. Mulțimea a preluat mesajul și au început să scandeze toti. Lângă mine, o doamnă care ar fi putut să-mi fie mamă, și-a luat batista de pe fața si a strigat „nu plecăm”, dar mai mult tușea. Ne-am întors la locul de unde plecasem cu un minut in urmă.
Dar ceva se schimbase. Și așa a rămas până la final. Nu mai era optimism. Oamenii s-au intors indârjiți. Ceva s-a rupt, ceva ce nu mai poate fi lipit la loc.
Se simțea o îndârjire incredibilă. Si atunci a venit sloganul „M..e Pesede!!!”
Până atunci nu strigase nimeni asta. Însa, dupa acest moment de agresivitate gratuită din partea jandarmilor, sloganul „Mu.e pesede!” a devenit cel mai folosit.
Abia atunci a început lumea să arunce cu sticle spre jandarmi. Nu cu pietre, că nu există pietre în Piața Victoriei, pentru numele lui Dumnezeu! Piața e toată asfaltată. Oamenii aruncau cu sticle cu apă, majoritatea goale sau aproape goale.
Am simțit atâta îndârjire cum nu mă așteptam și o agresivitate latentă in mulțime pe care n-am mai simțit-o niciodată, la nici un protest. Nici pentru Roșia Montană, nici pentru o alta cauză.
Oamenii ăstia, veniți din toate colțurile țării și ale lumii au cam ajuns la capătul răbdării. Agresiunea gratuită a jandarmilor a umplut paharul.
Din acel moment a devenit clar că nu era nimeni acolo care să fi fost intimidat, dimpotrivă. Dintr-o mulțime de oameni străini intre ei, am devenit un grup unit.
Tu ce ai simți, după o călătorie de câteva mii de kilometri, după ce ai fost alungat din țară de niște hoți, departe de familia ta, de casa ta, de neamul tău, să vii în Piața Victoriei ca să protestezi împotriva hoților și garda de gorile care apăra hoții să te atace fără nici un motiv? Doar pentru că ai venit sa-i spui hoțului că e hoț si proastei că e proastă. Ce ai simți și ce ai face? Ai pleca la mașina si apoi ai pleca înapoi acolo departe? Eu cred că nu.
Dupa acel prim moment de gaze, sentimentul pe care l-am perceput din multime a fost de ură.
Aveam 13 ani cand am fost la revoluție și aseară am simțit aceeasi ură pe care am simțit-o în mulțime atunci, cu 28 de ani in urmă.
Ura impotriva lui dragnea, impotriva proastei, dar și impotriva jandarmilor. Nu pentru că erau jandarmi, ci pentru că ne-au aratat că sunt lacheii hoților. Jandarmeria a aratat oamenilor că este gheara de fier a lui dragnea și a proastei. Jandarmii sunt sclavi, cu mușchi și arme, roboți cu scuturi și bâte.
Doi jandarmi au fost bătuți.
Mă mir. Mă asteptam să fie mult mai mulți.
Și ca să fie foarte clar: ideea că doar câțiva oameni, infiltrați, sau plătiți au avut gânduri violente e o minciună.
Cred că atunci, prima dată când au dat cu gaze și lumea a început să injure pesedeul, dacă ar fi avut in față un jandarm l-ar fi călcat in picioare. Nu doar bărbații în toată firea, ci oamenii în vârstă, femeile de 60 de ani, doamna de lângă mine, mamele cu copii si tinerele in pantaloni scurti. 
Tot văd ca se face apologia lui „pașnic”, dar ce am vazut eu în mulțime a fost un potențial spre violență fantastic, generalizat. Cine a fost acolo a simțit asta. Au simtit asta și jandarmii și de asta nu s-au întors să-i salveze pe cei doi colegi bătuți. Dacă s-ar fi intors, ar fi ieșit măcel. Nu cei din galerie i-au bătut pe jandarmi, ci oamenii aia care erau calmi si pașnici cu cateva ore în urmă.
Poate e mai confortabil să spunem ca au fost câțiva baieți din galerie, dar cred că realitatea e cu mult mai infricoșătoare decât această minciunică pe care ne-o spunem pe la televiziuni și pe fb.
Oamenii sunt gata de violență.
Toti.
Și atitudinea de profesoară deranjată de un elev neastâmpărat nu cred că ajută deloc. Cei care se viseaza îmblânzitori de popor acum, sunt fie naivi fie nătângi.
În încheiere, mă aștept să urmeze un al doilea protest, nu mâine sau poimâine, ci peste câtva timp.
Și de data asta, nu doar jandarmii vor fi pregătiți…
Poți ajuta Alternativa – Jurnalism fără mogul să continue! Află cum
