În ultimii 20 de ani, dintr-o rețea de șine de tramvai cu o treime mai mare ca a Brăilei, Galațiului i-a mai rămas doar jumătate din lungimea traseelor din orașul vecin.
În ciuda pozelor propagandistice – prin care actualul primar, pesedistul Ionuț Pucheanu se laudă cu revigorarea transportului electric pe șine din Galați achiziționând câteva vehicule noi – tramvaiele din Galați vor mai circula în viitor doar pe 2-3 trasee față de cele peste 15, diferite și simultane, câte erau în vremurile de glorie (aproape 25 simultane în realitate, cu tot cu variantele deviate și traseele scurtate pentru anumite intervale) din anii ’80-2000.
Primul primar care a atentat la eficiența transportului electric pe șine din Galați a fost comunistul (fost membru de vază al PCR, 15 ani de carieră de director în întreprinderi socialiste înainte de Revoluția Confiscată), ulterior vopsit în diverse culori ale PSD-ului, Eugen Durbacă.
Fondator al PSM (Partidul Socialist al Muncii), a intrat apoi în conducerea PDAR (Partidul Democrat Agrar Român), a ajuns și în PDSR (Partidul Democrației Sociale din România, astăzi PSD) unde a fost și vicepreședinte național, a fondat și condus ApR (Alianța pentru România, cu Teodor Meleșcanu) și a fost ales două mandate consecutive primar al Galațiului.
Durbacă a pus primul umărul la distrugerea transportului pe șine din Galați, protejându-l pe directorul Eugen Iordache, moștenit din anii comuniști, la conducerea companiei locale de transport, Transurb SA (fostă IJTL – Întreprinderea Județeană de Transport Local, apoi RATU – Regia Autonomă de Transport Urban).
Cu Iordache la cârma Transurb și licențe fără număr și fără control eliberate transportatorilor privați cu microbuze maxi-taxi, transportul în comun gălățean a ajuns vai de capul lui până la finalul secolului trecut. Degradarea parcului de mijloace de transport s-a produs în special pe partea eletrică, cea pentru care Durbacă, prin afacerile cu combustibili fosili ale familiei, nu avea vreun interes.
În 2003, când a venit Adrian Năstase într-o vizită la Galați, primarul Dumitru Nicolae a „inaugurat” primele șine de tramvai asfaltate din Galați. Cele de pe bd. George Coșbuc, dintre bd. Basarabiei (pe la Cimitirul Eternitatea și apoi pe la fosta Întreprindere de Sârmă Cuie și Lanțuri – ISCL) și str. Bucovinei.
Primele asfaltări de șine (cam 1,5 km liniari de cale dublă) de pe Coșbuc s-au făcut în mare grabă, ca să se ascundă incompetența de a le repara sau întreține într-o stare cât de cât decentă, care să nu pună în pericol siguranța transportului electric, dar și a celui rutier când se folosea drept carosabil, ca bandă 2, calea betonată a tramvaiului.
Ca o mențiune, primarul Dumitru Nicolae a fost socotit de către majoritatea celor care l-au ales ca fiind un om providențial.
Din al doilea mandat al lui Nicolae, au început dezafectările altei porțiuni de pe bd. George Coșbuc, dar și de pe str. Bucovinei.
În al treilea mandat Nicolae, s-au dezafectat cele mai multe șine, inclusiv o parte din cel mai vechi traseu, cel dintre gările feroviară și portuară.
Mai exact, s-au scos șinele de pe strada Portului, dar și o altă cale, construită în primele decenii de transport electric la Galați. Cea de pe str. Traian, dintre Bariera Traian și bd. Basarabiei, parte a traseului istoric Piața Centrală-Bariera Traian.
Tot în ultimul mandat al lui Nicolae s-au dezafectat liniile dintre intersecția de la poarta est a combinatului siderurgic și poarta nord a acestuia – peste 1,5 km de cale dublă.
În total, în cele trei mandate de primar ale comunistului D. Nicolae – fost pecerist, director de uzină în majoritatea carierei profesionale, ulterior pedeserist/pesedist și director adjunct al SIDEX – s-au asfaltat sau chiar extras aproape 16 km de cale de tramvai, adică peste 8 km de rețea.
Primarul Marius Stan – propus de PNL, votat sub egida USL și apoi migrat în UNPR – a dezafectat într-un singur mandat mai multă cale de tramvai decât Nicolae în două. Asta dacă ar fi să facem o medie a celor 12 ani petrecuți de fostul director de combinat în fruntea primăriei.
Peste 9 km de cale ferată au dispărut sub Marius Stan, mai exact peste 4,6 km de rețea.
Cea mai gravă distrugere făcută de acest fotbalist promițător, ulterior președinte de club remarcabil, dar eșuat în primar lamentabil a fost eliminarea tramvaiului din zona istorică.
Culmea este că aceste șine, în ciuda celor peste 50 de ani vechime, erau intacte și perfect aliniate.
Tot în mandatul lui Stan au dispărut șinele de pe strada Tecuci, între bd. Basarabiei și 1 Decembrie 1918, de pe str. Anghel Saligny, între str. Tecuci, trecând prin bd. Basarabiei, până la bd. Siderurgiștilor.
Una dintre cele mai mari pierderi în mandatul lui Stan a fost asfaltarea str. Al. Măcelaru, porțiunea dintre capătul de linii de pe Traian, rămas fără obiect din vremea lui D. Nicolae, și poarta de intrare în depoul nord.
Atunci, practic, s-au pierdut prin deconectare de la rețeaua orașului cei peste 5 km de cale de tramvai interioară, din depou, inclusiv în hale cu canale de vizitare pentru reparații, linii de manevră etc.
În doar patru ani de mandat, Marius Stan, cu cei aproape 5 km de rețea dezafectați, a distrus doar cu 1 km și ceva mai puțin decât D. Nicolae. Dar primarul comunistoid de dinaintea sa măcar a avut ocazia să nenorocească Galațiul cale de trei mandate…
Venit la putere doar acum 5 ani și jumătate, pesedistul Ionuț Pucheanu a continuat demontarea șinelor de tramvai ale Galațiului în ritmul alert al mentorului său, Marius Stan, și în spiritul dușmănos al tătucului politic, comunistoidul Dumitru Nicolae.
Pe str. Anghel Saligny, între bd. Siderurgiștilor și Gh. Asachi, s-a „evaporat” calea simplă în lungime de peste 650 m.
Când a refăcut tronsonul de str. Basarabiei între str. Traian și Mihai Bravu, primarul Pucheanu a anulat și liniile de tramvai, pe lângă cei 60 de tei defrișați. Distrugerile au continuat ulterior cu extragerea liniilor de pe str. Cerealelor plus porțiunea de Dr. Carnabel care ducea în str. Basarabiei.
Practic, dintr-o singură lovitură, pesedistul Pucheanu a tăiat legătura pe șine a Galațiului cu estul său, partea care mergea până aproape de Portul Bazinul Nou.
Peste 4,3 km de rețea – adică mai mult de 8,6 km de cale simplă sau 17,2 km de șină – au fost date la fier vechi ori au devenit inutilizabile prin eliminarea conexiunii cu rețeaua cuplată la depouri. Pucheanu a stabilit astfel un record de distrugere dintr-o singură lucrare, devenind dăunătorul în funcție aleasă cu cea mai mare viteză de pagubă în patrimoniul orașului.
Printr-o delăsare crasă – ba și prin perpetuarea managementului defectuos și chiar cu tente infracționale la Transurb SA – Pucheanu a mai dat o lovitură.
Peste 1,5 km de cale dublă – de la depoul din Piața Energiei către combinatul siderurgic și la poarta est a acestuia – nu mai sunt utilizați de mai bine de trei ani. Deja s-au degradat grav și este greu de crezut că se va mai relua vreodată circulația vagoanelor pe acest traseu.
În total, sub Pucheanu, au dispărut deja peste 12,5 km de perechi de șine, adică mai bine de 6 km de rețea. L-a surclasat pe Marius Stan, cel care l-a adus de acasă, din funcția de neica-nimeni cvasi-șomer, să urce treptele primăriei, prin funcția de director de salubritate, până la fotoliul de edil-șef. Pucheanu se apropie de recordul comunistoidului Nicolae ca distanță totală de șină extrasă sau dezafectată.
În dese rânduri, când Marius Stan extrăgea linii de tramvai din piatra cubică care le menținuse aproape intacte peste jumătate de secol, promitea înlocuirea cu troleibuze.
Dar stâlpii de medie tensiune au dispărut și ei, iar pe străzile Mihai Bravu și Ana Ipătescu nu a mai apărut niciun mijloc de transport.
Când a văduvit str. Basarabiei de șinele istorice, Pucheanu a fost întâi pervers. Apoi a urmat rețeta lui Marius Stan.
Mai precis, întâi a promis – prin 2018 – că șinele vor fi doar înlocuite și chiar a făcut public un contract pentru 18 tramvaie noi. Vezi mai jos articolul din Adevărul de Galați:
După un an, profitând de faptul că gălățenii au mintea scurtă și memoria și mai și, Pucheanu a coborât la doar 10 tramvaie noi.
Pucheanu a obținut al doilea mandat fără să achiziționeze vreun treamvai. Primul a sosit de la Arad abia în septembrie 2021, la un an după ce s-a cocoțat din nou, cu 56% din voturile exprimate, în scaunul de primar.
Iar, în final, s-a ajuns astăzi la doar 8 (opt) tramvaie noi achiziționate… Adică mai puțin de jumătate din câte s-au promis! Dar cine știe pe ce contracte cu firme de casă s-au alocat aproape 12 milioane de euro, adică mai bine de jumătate din suma promisă…
Dar nu-i problemă: majoritatea gălățenilor îl aplaudă pe Pucheanu și îi culeg scamele de pe sacou cu limba plină de laude de zici că le-a cumpărat 80 de tramvaie, nu doar 8…
Și, fiindcă știm că așteptați asta de la începutul articolului, iată și harta condamnării la poluare dimpreună cu cifrele totalizatoare.
Actualmente, din peste 66 km perechi de linii de tramvai (din care aproape 30 km de cale dublă, una pe sens, plus aproape 8 km de linii de depou), Galațiul a mai rămas cu puțin peste 25 km perechi de șine.
Adică au mai rămas doar 12,8 km de rețea. Galațiul a pierdut aproape 60% din căile ferate pentru tramvaie.
Astăzi, se mai circulă pe ori sunt în reabilitare doar puțin mai mult de 12 km de rețea. Și mai funcționează doar depoul mic, din Piața Energiei, cu 2,5 km de cale ferată interioară maxim.
Cum vecinii de peste dig și-au păstrat toți cei 22,5 km de rețea, cu nici 13 km de cale dublă, Galațiul va ajunge astfel să aibă doar ceva mai mult de jumătate din lungimea traseelor de tramvai de care dispune Brăila. O rușine!
Practic, Galațiul a fost aruncat undeva aproape de nivelul Botoșaniului (8 km de rețea) – insignifiant față de Oradea (peste 42 km) sau Timișoara (aproape 72 km), orașe cu care primarul actual al Galațiului, Ionuț Pucheanu, tot insistă să se compare când își umflă feisbucile propagandei.
Mizele în favoarea transportului pe pneuri – și, dacă se poate, și acționat de clasicele motoare pe ardere internă tip Diesel – sunt extrem de simple și vulgar de meschine.
Tramvaiele nu au nevoie de schimburi de ulei, filtre, bujii incandescente, curele de distribuție sau transmisie, pneuri, lichide de răcire, frânare ori servodirecție, nici de ulei de motor, de transmisie, de diferențial etc. Nu trebuie înlocuite după 10-15 ani de funcționare. Și nici nu au nevoie de combustibili achiziționabili prin firme „prietene”.
Piesele de schimb pentru tramvaie sunt înalt specializate și nu se găsesc la orice firmă „de casă”. În niciun caz la vreuna unde poate suna câte un șef ca să primească o factură contrafăcută cu care să acopere sume deturnate din casieria Transurb pentru cine știe ce chiolhanuri, piese la barca proprie sau escapade cu amanta din dotare….
Tramvaiele nu pot fi scoase prea ușor de pe traseu odată introduse, că nu este macaz la orice colț de stradă și e un singur depou în tot orașul. Astfel că mult mai greu se poate preface municipalitatea că muncește continuu pentru cetățeni când, de fapt, mai trage chiulul pe la anumite ore, făcând economie la cheltuielile cu serviciile ca să-i rămână bani de prime și bonusuri și deconturi în Primărie…
Una peste alta, primarii Galațiului de până acum au dovedit că, în ciuda declarațiilor și promisiunilor, nu iubesc ordinea, curățenia, civilizația și, cu atât mai puțin, ecologia. Într-un climat haotic, poluat, cu multe vulnerabilități – la propriu și la figurat – e mult mai ușor să se facă cheltuieli fără control, netransparent și, mai ales, în neștire.