Să te critice niște jurnaliști, asta parcă mai treacă-meargă. Dar să facă mișto însăși natura de realizările tare de primar al bilelor, asta parcă-i prea de tot!…
Una dintre cele mai „mândre ctitorii” ale primarului Galațiului a ajuns efectiv bătaia de joc a naturii, la ultima furtună.
Zona centrală – pe care din răsputeri s-a chinuit primarul pesedist al orașului s-o urâțească cu spații verzi anulate și gresiate, bile de beton și plante ornamentale asemeni stufărișului – arăta ieri, 23 iunie, ca o adevărată deltă.
Ai fi zis că Galațiul, orașul dintre trei ape curgătoare – Dunăre, Siret și Prut – a ajuns delta ultimelor două la vărsarea în marele fluviu. Așa de neputincios arăta centrul unui municipiu de peste 250 de mii de locuitori, la mâna stihiilor naturii, sub ape.
Un concurs de dezastru arhitectonic să fi făcut Primăria – pentru soluții care de care mai năstrușnice de stocare a apelor căzute din cer – și tot n-ar fi rezultat un peisaj mai dezolant.
Practic, omul care se chinuia ieri în mijlocul străzii Brăilei să desfunde o canalizare apatică părea un Sisif în varianta acvatică.
Au amuțit de uimire și bolovanii legendari – reîncarnați în bilele cu mintea netedă și odihnită ale primarului – care s-au aliniat cuminți, să-l privească, plini de respect pentru strădania sa curgând în van. Ca o picătură de civism într-o mare de nepăsare.
Deasupra lacului de incompetență lucie, se ridicau imperturbabile doar blocurile stacojii, clădite odată cu plantarea semeților arbori pe care actualii zugravi stângaci ai moștenirii comunistoide țin morțiș să-i împuțineze. Probabil, ca să nu mai rămână nimic viu, în picioare, din ce le-ar putea privi cu dispreț nimicnicia, chiar și în comparație cu vremuri de mult detestate.
În lipsa bărcilor, cu motor sau fără, gălățenii și-au ferit caii putere de la plutire și posibilă amuțire ulterioară, urcând printre pietoni, pe trotuare, sau descurcându-se fiecare cum a putut: mai în viteză sau mai la pas, cu prealabilă sondare temătoare a pescajului…
Și, dacă tot au ajuns mașinile pe trotuare, unii pietoni au preferat mijlocul străzii. Cel puțin în zonele unde trotuarele se află sub nivelul decenței la capitolul drenare a apelor…
La Galați, este adesea periculos să mergi fără mașină, mai ales dacă nu știi sau nu ai chef să înoți.
La zeci de minute de la încetarea ploii, apele încă domneau în centrul abia reabilitat al Galațiului, înghesuindu-se probabil să găsească o utilitate carcaselor hidoase de submarine obeze construite de primarul Pucheanu, cel care trece probabil printr-o criză de identitate urbană…
La cum arăta zona Spicu’, din fața sediului PSD, ai fi zis că este weekendul de ziua Dunării – care, apropo, se sărbătorește curând, pe 29 iunie – cu demonstrație de bani aruncați pe apa Sâmbetei. Și cu hohote de râs, în valuri eventual, de canalizarea reabilitată pe hârtie de Gelu Stan (Apă Canal SA) și de bilele lipsite de sens ctitorite de Ionuț Pucheanu (Primăria Galați).
A fost nevoie doar de o ploaie mai serioasă pentru ca toate lăudăroșeniile și osanalele în tușe groase, scârboase – care au umplut Facebookul trâmbițând marile realizări ale administrației gălățene – să fie spălate precum acuarela de pe un tablou kitschios.
Unul din acelea vândute la metru pătrat, prin târguri și oboare, intelectualilor cu origini „sănătoase”. Cei cu examenul de capacitate luat pe brânci sau cel mult în patru labe, recent emancipați de la carpetă la o „artă” mai viu colorată. Și, dacă se poate, cu ramă aurie, să se asorteze la ghiul sau la odgonul de la gât…
Poze în cuprinsul articolului: Silviu (Bobi) Teodoru. Mulțumim!
Dacă vrei să sprijini publicația Alternativa – Jurnalism fără mogul, o poți face AICI. Sau dă click mai jos, spre contul de Patreon, pentru donații. Mulțumim.
