Marea zbatere a campaniei prezidențiale 2019 a fost despre cum să se evite dezbaterea. Și să se transforme totul într-o vânătoare de vrăjitoare.
Mai exact, aproape toți candidații au vânat-o pe „vrăjitoarea” Barna. Direct sau prin reprezentanți de la vârful partidelor care îi susțin, ceilalți prezidențiabili au avut ceva de împărțit cu prezidențiabilul USR.
Stai și te întrebi de ce au evitat atâția bărbați politici, ba încă și două femei ”bărbate”, atâtea probleme stringente pentru națiunea română concentrându-și forțele pe discreditarea candidatului care a ridicat în atenția publică cele mai multe catastrofe actuale din societatea românească: pensiile speciale, lipsa infrastructurii, migrația record a românilor, incompetența crasă din posturile publice, scrutinul nedemocratic într-un singur tur pentru primării și, mai ales, accesul penalilor în funcții publice.
Să fie oare tocmai această aglomerare de stringențe cea care îl face pe Barna incomod pentru restul eșicherului politic, indiferent de culoare? Să fie tocmai acestea pericolul pe care ceilalți politicieni îl resimt, în fața reprezentantului unei generații care nu mai are răbdare, generația 40+ a rămașilor în România care au crezut că vor schimba țara din temelii și văd cum clepsidra le scurge inutil firele de viață activă?
E drept, candidatul Dan Barna are destule defecte. Dintre toate, lipsa aplombului unui luptător invincibil ar putea cântări cel mai greu în alegerea de la urne a unui popor obișnuit cu „tătucii” conducători.
Pe de altă parte, nu cumva această rezonanță multiplă a lui Barna la problemele fluierate de majoritatea cetățenilor obișnuiți – cei care trăiesc din salariul mediu, eventual câștigat cu greu, în privat – l-ar califica pe Barna drept cel mai popular președinte? Acela care, la o împotrivire a sistemului la adevărata reformă, ar încolona dinapoia gecii cei mai mulți dintre nemulțumiții ieșiți în Piața Victoriei sau în alte piețe ale României?
Să nu uităm că Barna a fost ales lider de membrii partidului care a apucat taurul de coarnele referendumului inițiind campania #FărăPenali. Un „precedent letal” pentru atâtea cohorte de politicieni care ar vrea ca reforma să se facă, dar să nu se schimbe nimic prin părțile esențiale…
Și atunci stai și te întrebi: toată această campanie este doar împotriva lui Barna, este acest candidat relativ stângaci un inamic atât de periculos pentru politicienii cu state vechi?
Campania anti-Barna, îndemn la demobilizare generală
De fapt, miza nu este atât împiedicarea accederii unui om din afara sistemului la funcția de președinte, cât demobilizarea celor care susțin conceptul de oameni noi din politică.
Barna, ca președinte, ar fi ușor de contracarat de către un Parlament ostil, mai ales la cât de subțiate au fost atribuțiunile prezidențiale ca urmare a ultimelor prevederi legislative votate și consfințite ulterior de Curtea Constituțională. Dar un Barna ajuns președinte ar reprezenta o uriașă șansă pentru o majoritate USR+Plus în viitorul Parlament.
Și, cu Dan Barna la conducere, USR a dovedit că poate realiza o coaliție de succes – USR+Plus=Alianța 2020 – marea surpriză a alegerilor europarlamentare.
Și ce s-ar face sistemul încremenit de 30 de ani cu o majoritate USR+Plus, în viitorul Parlament care ar putea rezolva în doi timpi și trei mișcări atâtea probleme grave ce frânează dezvoltarea României – pensiile speciale, nepotismul din administrație, alegerile democratice la primării și toate cele enumerate mai sus? Probleme pe care, să recunoaștem cinstit, foarte mulți din toate celelalte partide înafara coaliției de oameni noi, le-ar dori rezolvate. Dar mai lent, eventual după ce ies ei la pensie…
Așadar, miza campaniei anti-Barna este de fapt o înfrânare a celor care vor schimbarea radicală, în decursul unui mandat, nicidecum o temporizare confortabilă precum cei ce s-au obișnuit cu sinecuri, compromisuri mai mici sau mai grave, lălăieli pe principiul ”las’ că merge și-așa”.
Un vot pentru prezidențiabilul USR nu este neapărat un vot pentru Dan Barna. Ci pentru generația care, după 30 de ani de amăgiri și amânări, a decis că trebuie luat taurul de coarne, cu referendum, cu demonstrații în piață, cu riscuri asumate. Și, cel mai important, cu conștiința faptului că mâine înseamnă azi, nu peste cinci ani, nu în următorul mandat.
Foto: Turnul Sfatului, respectiv Inquam Photos/Octav Ganea
(Promovare electorală, partidul Uniunea Salvați România, cod mandatar 31190011)
(P)
Cei ce vor să sprijine financiar activitatea publicației Alternativa – Jurnalism fără mogul o pot face accesând acest link. Sau pot da click mai jos, pe contul nostru de Patreon, unde de asemenea pot face donații. Mulțumim de pe acum!
