„Dacă tăceai, filosof rămâneai” spune un proverb. Ba chiar director neverificat, am putea adăuga noi, dacă nu înjurai ca la ușa cortului și nu te manifestai ca un profesor necalificat care a băut prea mult la petrecerea de absolvire a elevilor de la seralul unui liceu din mediul rural…
O ieșire de toată jena a unui director de cămin de vârstnici al Primăriei Galați – care a sărit să arunce cu pietre și ce i-a mai căzut în mână, inclusiv o găleată, într-un jurnalist care a venit să-i pună niște întrebări legitime – a atras atenția publicului. Dar și a beneficiarilor serviciilor sociale prestate de căminul respectiv, mai exact, a aparținătorilor acestora.
Pe domnul Dan Mușunoiu Novetschi, directorul Căminului de Vârstnici „Ștefan cel Mare și Sfânt” din Galați, angajat al Primăriei (mai exact al Direcției de Asistență Socială din cadrul acesteia), l-ați cunoscut – sau, dacă nu ați avut plăcerea, o puteți face acum – din articolul apărut recent chiar aici, pe site-ul ALTERNATIVA – Jurnalism Fără Mogul.
Acesta s-a arătat foarte nervos când am încercat să aflăm de la dumnealui cum a obținut, pe lângă norma de director de cămin de vârstnici, și jumătate de normă de predare la un liceu tehnologic. Liceu unde predă din greu și soția sa, Monica Iuliana Mușunoiu Novetschi, fix inspectoarea de resurse umane a Inspectoratului Școlar Județean Galați.
Află cum Directorul-bugetar Dan Mușunoiu Novetschi din Galați a sărit la bătaie și a înjurat un jurnalist de la Fără Mogul: „Băi bulangiule! Băga-mi-aș p**a în mă-ta! Te bat de te caci pe tine” | VIDEO
„Campionul la aruncatul găleții”, pe care îl puteți admira în filmul ce ilustrează articolul menționat, s-a supărat grav din cauza unei investigații jurnalistice pe care o desfășurăm vizavi de modul în care se repartizează posturile la titularizare și suplinire de către Inspectoratul Școlar Județean Galați.
Unde fix soția sa este inspector-șef de resurse umane. Și, din această postură, „și-a acordat” aproape 20 de ore peste obligația de catedră, ore la care, din cauza programului sau a indiferenței, nici nu prea mai ajunge să le țină, darămite să le și facă.
Citește și: Școala, moșie personală. Chiulul, lăcomia și disprețul față de elevi pleacă fix din biroul de resurse umane al Inspectoratului Școlar gălățean
Mai mult, la unul din liceele la care predă soția sa, „a prins” aproape jumătate de normă didactică și directorul de cămin de vârstnici Dan Mușunoiu Novetschi.
Mușunoiu a ajuns la catedră fără concurs de suplinire, direct cadru didactic asociat. Ca și cum directorul angajat al Primăriei Galați ar preda cine știe ce raritate de obiect, de exemplu utilaje în industria rachetelor. Sau altă specialitate la care nu bat cadrele didactice calificate cu duiumul la ușa inspectoratului, în căutare de norme, de o pâine amară, dar cinstită.
Spațiu mai puțin și mâncare mai proastă ca la pușcărie
Văzând cele scrise de noi, ne-au contactat aparținători de-ai vârstnicilor cazați la căminul condus de directorul Dan Mușunoiu Novetschi, să ne spună cât de „bine” este acolo, cum e mai puțin loc și mai proastă mâncarea decât la pușcărie.
În treacăt fie spus, mâncarea este proastă doar pentru bieții bătrâni. Fiindcă angajații, așa cum ați văzut și în articolul colegului Iulian Grosu, n-au nicio jenă să-și umple grătarul la serviciu, sub nasul bieților pensionari cărora le ghiorăie mațele după „delectarea” cu o supă limpede denumită pompos ciorbă cu carne.
Află cum Directorul huligan Mușunoiu Novetschi a făcut grătare și a crescut iepuri în curtea căminului de bătrâni pe care îl conduce | FOTO
Chiar i s-a spus unei aparținătoare că degeaba are pretenții fiindcă „atât se poate la 4 lei/zi alocați pentru masa unui vârstnic”. Cifră care confirmă spusele unor alți aparținători care, văzând ce li se pune în farfurie bieților bătrâni, au opinat că arată mai rău ca mâncarea de la pușcărie.
Tot ce se poate, fiindcă, în sistemul penitenciar, actualmente, de vreo doi-trei ani încoace, costul total al meselor este de 5 lei pe zi…
Însă, marele neajuns nu ține atât de costuri, cât de organizarea generală asigurată de serviciul social al Primăriei Galați.
Mai exact, clădirile improprii pentru funcționarea unui cămin, dau naștere unei aglomerații mai mari ca în penitenciare. Bătrânii stau pat lângă pat, și câte opt sau zece în camere de 25-35 mp, nu au dulapuri, ci doar niște cutii în care-și țin lucrușoarele, sub paturi.
Practic, dacă ar da statul în judecată la CEDO, vârstnicii ținuți în astfel de condiții ar avea tot atâtea șanse să câștige precum deținuții cărora li s-au acordat despăgubiri fiindcă au stat înghesuiți în celule. Doar că pe bătrâni nu-i obligă nimeni să stea în astfel de cămine, ar susține impostorii și hoții care au capturat România, pot foarte bine să stea și pe stradă, înveliți cu cartoane, sau pot să doarmă în ploaie și ger și pe bănci din parcuri…
Astfel, neavând practic mai mult decât noptiera și cutia de carton de sub pat, vârstnicii sunt nevoiți să-și petreacă restul vieții între câteva haine și două borcane, un ziar sau o revistă când și când și vreo poză veche a unui nepot sau copil rătăcind prin străinătățuri.
Nici nu-i de mirare că toți bătrânii – ale căror fețe noi le-am blurat în aceste poze – arată ca niște oameni cărora le-a pierit licărul speranței din ochi, care ajung să trăiască practic ca într-o sală de așteptare a unui sfârșit mai degrabă eliberator decât înfricoșător.
Nici vorbă de sală mare de recreere, cu mese de șah, jocuri de rummy sau alte posibilități de relaționare socială, cum vedeți prin filme că arată căminele-azile de bătrâni din lumea civilizată.
Doar femeile au o sală undeva, aproape de poartă am înțeles, în care se află un televizor și niște fotolii pe care mai pot petrece o parte din zi.
Bărbații pot ieși la recreere doar când e vremea caldă, în curte, pe băncile scorojite pe care le-ați văzut în ilustrațiile de la articolul în care se vorbea despre grătarul la care se dedau angajații în curtea instituției și cuștile de iepuri aflate lângă centrala termică.
Pe de altă parte, se pare că Primăria mai și plătește un vagon de bani drept chirie pe aceste clădiri vechi și improprii, fiindcă de fiecare dată când s-a pus problema mutării bătrânilor în clădiri mai moderne, solide, alții au avut prioritate.
De exemplu, Gospodărire Urbană, un SRL al Consiliului Local capturat de PSD, și-a găsit loc într-una dintre fostele clădiri ale liceului de industrie navală, fost nr. 2, de pe Traian.
Poliția Locală se lăfăie și ea în foste clădiri destinate educației pe care, de altfel, mulți angajați ai instituției le cunosc îndeaproape după ce au luat bacalaureatul după mai multe încercări, pe la 30 și de ani. Să amintim doar fosta clădire a liceului metalurgic, de pe str. 1 Decembrie 1918 colț cu bd. Milcov (micro 40), cu mobilier școlar relativ recent schimbat, care a ajuns să stea pe trei sferturi goală ca să se poată lăfăi, într-o aripă de la parter, secția 4 a foștilor gardieni publici făcuți la apelul bocancilor polițiști.
Inclusiv parchetele din Galați nu și-au găsit alt sediu decât un fost cămin liceal de pe Traian, o clădire bine ascunsă după o altă clădire, ferită de ochii contribuabililor, pentru ca dosarele să poată dormi în liniște, în nelucrare, până la prescrierea faptelor.
Între timp, bătrânii din căminul condus de directorul-campion la aruncarea cu găleata Dan Mușunoiu Novetschi trăiesc mai mult așteptând să treacă dincolo din această lume, claie peste grămadă, într-o rușine de instituție de care Primăria se preface că n-are habar.
Veți vedea curând acest dezinteres vecin cu disprețul al edililor Galațiului în frunte cu primarul Pucheanu, într-un articol pe care abia așteaptă să-l publice colegul Iulian Grosu. Iar noi vom reveni inclusiv cu informații furnizate de subordonați ai directorului-cocalar fiindcă e greu să-i faci pe oameni să nu dea din casă când îi tratezi aproape ca pe slugi, ca pe ființe inferioare numai bune de înjosit și persecutat…
Dacă totuși te-ai hotărât să dai o mână de ajutor jurnaliștilor de la Alternativa – Jurnalism fără mogul, poți face o donație AICI. Sau poți da click mai jos, spre contul de Patreon. Mulțumim oricum, fie doar și pentru lectură!
