Șantaj pe față: „Spaima căldurii” vă cere un milion de euro gheață până la sfârșitul lunii!
Oraș debusolat la urnă, administrare hoțească pe urmă. Mai exact, gălățenii au ajuns sclavi pe moșia politrucilor care și-au tras SeReLeuri de servicii comunitare ca să câștige ca la privat din banii publici de la stat.
Calorgal este una din expresiile elocvente ale capitalismului de cumetrie. SRL deținut 100% de Consiliul Local, adică de toată lumea și de nimeni precis, a fost inventat ca să servească binelui public nu înainte de a le băga niște mulți bani în buzunare celor care îi conduc.
Practic, se sifonează banul de la buget (subvenții) pe spatele exploatării patrimoniului public, se încasează din buzunarele cetățenilor fără număr și fără răspunderi contractuale clare, șmecherii delegați de partide în conducere fac punga mare, iar fraierii plătesc pierderile din taxe și impozite.
Cu țeava înghețată la fundul „blocuitorilor”, Calorgal bagă fitile în contracte
Prevalându-se de un contract între Electrocentrale și Calorgal, contract pe care NU cetățenii l-au negociat și pe care cetățenii sigur nici nu l-ar fi aprobat dacă li s-ar fi cerut părerea, Calorgal impune adiționale dictatoriale la contractele asociațiile de proprietari.
Mai exact, dacă nu primesc un avans cash – bani gheață pentru căldură (!) – la nivelul mediei lunare de consum estimat, este foarte posibil ca țevile să rămână cum sunt acum. Adică goale și reci.
Șantajul clar, pe față, este argumentat legal printr-o hotărâre de Consiliu Local din 2015 – una dintre multele aberații legislative băștinașe rămase nesancționate în instanță. Gestul trădează două lucruri: setea de bani a Calorgalului, dar și resursele bugetare tot mai precare în condițiile în care Guvernul Tudose se împrumută ca disperatul pe la toate ghișeele.
Toamna trecută, până la încasarea subvențiilor provenite din rectificări bugetare sau din bugetul pe anul următor, „spaima căldurii”-Calorgal își potolea din „garanții” setea de salarii nesimțite, bonusuri, prime și sifonări pe „țevile” de aprovizionare și consumuri. Aceste garanții sunt de fapt tot avansuri și au fost luate cu japca de la instituții din subordinea Primăriei. Cum ar fi instituțiile de învățământ, de exemplu.
Mai precis, garanția era cam cât consumul lunar al școlii, grădiniței sau instituției bugetare respective. De exemplu, dacă o școală consumă (zic ei) de vreo 4.500 de euro lunar căldură, avansul a fost tot atât. Și plătit până la mijlocul lui octombrie!
Iar pe noiembrie, ce să vezi!, nota de plată a venit tot atât. În condițiile în care mulți administratori sau directori de școli habar n-au dacă sunt, unde sunt și cum se citesc gigacalorimetrele…
Dacă luăm în calcul doar vreo 200 de puncte de consum ale instituțiilor bugetare (școli, grădinițe, dispensare, secții de poliție etc.), suma „garanție” a ajuns lejer la un milion de euro în toamna trecută. La 250 de lei căldura medie lunară per apartament nedebranșat – știut fiind că mai sunt vreo 20.000 „cuplate” la țevile Calorgal – s-ar mai putea strânge un milion de euro și tura asta, nu credeți?
Galațiul, orașul bunului plac și al dreptului celui mai tare-n țeavă
Autoritatea Naţională de Reglementare în Energie a amendat acum doi ani furnizorul de gaze GDF Suez (ENGIE) cu 200.000 de lei pentru practica lor de a factura în avans consumul de gaze al populaţiei. Asta după ce presa a relatat, în repetate rânduri, despre acest comportament al francezilor. Cuantumul amenzii a fost la maximul posibil.
Numai la Galați, oraș-captiv în mâinile stângacilor de la putere și ai acoliților lor care mimează opoziția, nu există legi, nu există ANRSC, nu există sancțiuni.
„Blocuitorii” rămași captivi sistemului centralizat – fie pentru că n-au avut de unde să se împrumute, fie că sunt prin zone unitare, fie pentru că li s-au calculat datorii istorice uriașe nejustificate (gen penalități când Apaterm era în insolvență) – au ajuns acum buni de jupuit și de către Calorgal.
Mai mult, avansul dat ca să primească căldură în această iarnă ar putea să nu le fie returnat vreodată. De ce? Simplu: fiindcă în adiționalele băgate pe sub ușa asociațiilor la nici o lună înainte de debutul sezonului rece scrie negru pe alb că „avansul se va returna utilizatorului după stingerea obligațiilor de plată față de furnizor, la rezilierea contractului.” Cu alte cuvinte, la Sfântu’ Așteaptă.
Căci, dacă dă Calorgal faliment, devine insolvabil sau foarte greu solvabil pentru niște biete asociații care vin la masa credală după bănci, bugetul statului, furnizori etc.
Iar dacă asociația va dori să-și încheie conturile cu Calorgal – fiindcă toată lumea s-a debranșat și, culmea!, s-au mai și plătit toate datoriile istorice – se vor plăti din aceste „avansuri” taxele de debranșare individuale. Ba, poate se va inventa și o nouă taxă consistentă – de debranșare la nivel de asociație, why not?…
