Fiindcă a ieșit pe plus, iar pierderile sunt fantasmagorice, Calorgal ar putea fi pusă să returneze bani municipalității. Iar cetățenii să returneze ajutoarele primite pentru a-și monta centrale de apartament.
Conform datelor financiare, Calorgal nu pare a fi chiar atât de falimentară cum se pretinde. Ba chiar pare că a prins puțină osânză. Cât a unui iepure fugărit, dar tot grăsime se cheamă.
Recent, primarul Pucheanu declara la TV Galați că nu mai există cale de întoarcere, a studiat problema pe toate părțile și termoficarea se închide.
Părerea noastră este că Pucheanu merge la cacialma și se preface că vrea să închidă Calorgalul, făcând pe mimoza ca să nu fie el acuzat apoi când bugetul va deversa noi subvenții și acoperiri de pierderi. Sau chiar vrea să închidă Calorgal fiindcă trebuie să se piardă urma unor bani mulți, nenumărați și, mai ales, nejustificați.
Cifra de afaceri triplată a adus și profit
Deși gălățenii, prin Consiliul Local, sunt practic proprietarii Calorgalului, ei sunt mințiți pe față. Deși din taxele și impozitele lor se acoperă în egală măsură subvenții, pretinse pierderi, dar și salarii nesimțite directorilor ba chiar și copiilor acestora, nu li se spune că, în 2016 – ultimul exercițiu financiar afișat deocamdată – Calorgal a ieșit pe plus.
Deci Calorgal a devenit profitabilă când s-a pus pe treabă, dar aleșii au „uitat” să vă spună și vouă!
Profit puțin peste 30 de mii de euro, dar profit! Oricum, este o diferență colosală față de pierderea de aproape un milion de euro din anul precedent, 2015. Dar și cifra de afaceri a crescut de la nici 4 milioane de euro în 2015 la peste 10 milioane de euro în 2016.
Așadar, ce justificare va avea Primăria, executantul deciziilor Consiliului Local acționar al Calorgal, când va veni Curtea de Conturi și va cere socoteală pentru ajutoarele date cetățenilor ca să-și monteze centrale individuale? Cum adică – municipalitatea izgonește clienții-cetățeni de la propria firmă în care, anterior (2015), băgase subvenții si compensări de pierderi ca s-o rentabilizeze?
După părerea noastră, n-ar strica să aveți la îndemână 3.000 de lei, în caz că Primăria vă va cere ajutorul de centrală înapoi, presată de Curtea de Conturi. Nu de alta, dar să nu ajungeți să plătiți și penalități pentru deciziile prostești ale primarului și consilierilor…
Pierderi din burtă?
O altă nebuloasă în opinia noastră o constituie pierderile clamate de Calorgal pe traseele de distribuție. Din puținele cifre concrete date publicității, am reținut că, de exemplu, în noiembrie 2017, Calorgal SA a reuşit să factureze doar 40% din cantitatea de energie termică primită de la Electrocentrale, respectiv 10.000 din cele 22.000 de gigacalorii.
60% pierderi?! Foarte ciudat! Cum s-au contabilizat aceste pierderi? Există rapoarte tehnice detaliate care să arate cât de sparte sunt țevile, cât s-a perdut la fiecare avarie consemnată sau cât se fură la contorizarea în gigacalorimetrele de la asociații dacă așa ceva se întâmplă?
Să ne amintim că la niște avarii minore, de numai câteva zile durată, s-a făcut deranj în tot sistemul de ziceai că vine sfârșitul lumii. Când a crăpat magistrala care vine de la Electrocentrale, chiar în apropierea Centurii, s-a oprit căldura în tot orașul și stătea lumea ca la meci, pe ghimpi, până s-a dat din nou drumul la căldură. Când a fost ultima avarie majoră pe stradă, anul trecut parcă, pe Eroilor, s-a blocat strada vreo două zile și munceau de ziceai că vine Ceaușescu în control…
Deci agentul termic nu se scurge așa, pe nesimțite. precum scurg edilii banul public către găuri fără fund… Cum să-ți „sifoneze” sistemul 60% din agentul termic și să nu se vadă cât casa? Asta e abureală, nene, nu glumă!…
Țambalul Calorgal în mare nevoie de batiste, cearșafuri, pături, saltele…
Dar, foarte important: cantitatea de gigacalorii livrate se măsoară la beneficiarul-intermediar, adică la Calorgal? Sau cumva se măsoară la furnizor, adică la Electrocentrale, iar pierderea (sau neîndeplinirea de temperatură) se facturează municipalității?…
Iată întrebări la care Calorgal – firmă ale cărei achiziții curente nu prea ne amintim să le fi văzut licitate la vedere – avem mari dubii că ar putea răspunde coerent în eventualitatea unui control. Deci interesul unei închideri rapide și tăcute, cu minim de urme lăsate în calea curioșilor, credem că este maxim în cazul Calorgal.
Iar la cât de pricepuți sunt edilii noștri în a ne căpătui cu imputații pentru sume cheltuite aiurea, temerile că vom avea bani de dat nu ni se par deloc neîntemeiate.
