Text, foto și video: Mihai Angheluță și Silviu Vasilache
An de an se tot înmulțesc efectivele de forțe prezente la Bobotează deși cetățenii Galațiului, spun statisticile, se împuținează. Și, în balamucul de instituții, nu mai ieșeau la număr înotătorii care s-au aruncat în Dunăre după cruce.
Sincer, ca anul ăsta, parcă niciodată n-au fost atâtea efective de jandarmi adunate la celebrarea botezului lui Iisus în apele Iordanului. Ai fi zis că gălățenii abia așteaptă să dea năvală peste oficiali și să ia în spate căzile de lemn cu apă sfințită, să fugă cu ele până acasă.
La fiecare cadă era postat câte un jandarm, la fiecare latură a zonei oficiale câte două rânduri de garduri – o desfășurare impresionantă care numai a cumințenie și înțelepciune creștinească nu arătau. Atâta doar că, preocupate doar să-și arate trufașele fețe pe deasupra soborului de preoți pe la sărbători, autoritățile au fost făcute de râs și în acest an de amplasarea ceremoniilor.
Aceeași locație improvizată, pe o coastă de deal, într-o rână. Departe de Dunărea spre care trebuie apoi să se strecoare printre maghernițe fără autorizație, împrejmuirile imbatabilelor surpări ale Falezei și cetățenii aciuați care pe unde apucă pentru a vedea încă o ceremonie oficială printre podețe, terase plutitoare și veșnicele garduri ale neputinței.
Degeaba străzi blocate, parcări sufocate, forțe plătite pe bani grei și aduse să se bată de muscă la ceremonii, dacă efectul este unul de adunare sătească pe marginea drumului.
Piața și Forumul Bobotezei – contrast vulgar cu sfințenia momentului
Sărbătoarea Bobotezei, eveniment religios dar și laic, pune an de an o problemă de respect. Participarea de mase oferă bisericii suport și credibilitate, iar autorității locale încredere și motivații. Regula reciprocității nu este însă subînțeleasă.
Ceea ce ar putea fi cea mai frumoasă și grandioasă sărbătorire a Botezului Domnului, în cel mai mare port al Dunării Maritime, oferind Galațiului încă un argument pentru inițierea unui embrion de turism religios, se limitează la obișnuita mediocritate și improvizație. De 29 de ani nimic nu s-a îmbunătățit în geometria și urbanismul Pieței Bobotezei – denumire provizorie, pentru uzul rândurilor de față.
În loc să fie oferit poporului credincios un forum, un amfiteatru – unde credincioșii să se privească ochi în ochi și nu unul în ceafa celuilalt – autoritățile și arhiepiscopia se mulțumesc cu improvizația și butaforia.
În loc să existe o deschidere inteligent zonată, pe mai multe nivele, astfel încât fiecare spectator să conștientizeze și să recepționeze energiile induse, vibrând și rezonând cu ierarhul locului, pătrunzându-se de taina botezului cu apă sfințită, freamătând la aruncarea crucii în apa Dunării și admirând eroul unei zile unice, cel care se aruncă în apa înghețată să salveze Crucea, locația pare mai degrabă încă un podium pe care să se ridice pe vârfuri nevolnicii aleși sau numiți. Cu slujitorii Domnului la picioarele domnilor tovarăși…
Viziune către Dunăre printre cârnățării și afumători
Pentru astfel de efecte primare, împăratul Nero a ridicat la Roma Colosseumul. Pentru aceste simple trăiri, în Galați, instituțiile primarului și arhitectului-șef nu fac nimic. Este limpede că au nevoie de o viziune a amplului, a grandiosului. De 28 de ani, nu o au.
Niciun Primar și niciunul dintre cei 44 arhitecți ai orașului nu au depășit nivelul lașității interesate. Viziunea pentru acest loc unic al Galaților a încremenit în anii ’60 ai secolului trecut. Amplasamentul marilor deschideri și efuziuni publice nu a evoluat, ci, a regresat și s-a vulgarizat. Posibilă explicație și pentru transmisiile TV fastuoase de la primirea agheasmei – invariabil, acestea se fac de la Constanța.
Nu l-am văzut pe noul arhitect șef primind botezul cu apă sfințită, dar poate „sfânta” lui pregătire de urbanist îi va permite viziunea restructurării suprafețelor și volumelor sub lumina Bobotezei. Este o urgență, o necesitate pentru salvarea din mediocritate. Fotografiile demonstrează cât de provincială, derizorie, obscură, și vulgară este dispunerea spațiilor la Scările Monumentale. Goana după bani și profituri a malformat grav, cu niște coșmelii, deschiderea către Dunăre a municipiului.
În loc de o perspectivă amplă către fluviu, privitorilor – fie la Bobotează, fie la Ziua Marinei sau a Dunării – le intră în ochi tot felul de gherete, chichinețe, șandramale, tulumbe, acoperișuri. Și, apoteotic, coșurile pline de fum ale cârnățăriilor tolerate, deopotrivă, de toate partidele.
Noroc de înotători, că se numără și singuri
Călcându-se pe bombeuri, SMURD-ul, UVSAR-ul (stația de ambulanță a Universității), ISU (scafandri) și ce alte instituții se mai îngrămădeau printre soldații cu pușcoace și fanfara militară, o sfecliseră la aritmetică. Atenți la jurnalistele de pe mal sau la alte domnițe, nu au numărat cum trebuie înotătorii care s-au azvârlit de pe ponton după cruce. Și au rămas cu impresia că aceștia au ieșit cu unul mai puțin la mal.
În timp ce învingătorul făcea salturi de mândrie cu crucea în mână și alerga glorios către spectatorii nerăbdători s-o atingă, scafandrul de serviciu tot făcea disperat tumbe prin apă. Iar paramedicii intraseră în fibrilații pe lângă defibrilatoare.
Până la urmă, totul s-a sfârșit cu bine, înotătorii au fost rechemați pe ponton și numărați temeinic, iar primarul a putut să dea mândru încă un interviu plin de sine, abandonându-i în plata Domnului pe Arhiepiscop și restul fețelor bisericești. Bineînțeles, microfonul a răsărit prompt de la televiziunea de casă, cea a familiei „turnătorului Pintea”.
Toate amănuntele, în detaliu, le vedeți în filmul de mai jos.
