A te numi orășean dacă locuiești în cartierul gălățean Barboși este doar o glumă proastă. Dar una pe bani și neputință vecină cu disperarea.
La aproape o săptămână de la ploile care au lovit violent estul țării pe 20 și pe 22 iunie, locuitorii Barboșiului încă aveau apă în case și în curți, iar pompierii se făceau că îi ajută.
Fiindcă la Barboși civilizația înseamnă doar taxe la nivel municipal, nu și asfalt, canalizare, rampă de gunoi, iar în multe cazuri nici apă potabilă decât dacă a fost trasă pe cont propriu.
Disperați, după o săptămână de așteptare în van a unui ajutor semnificativ din partea autorităților, mai mulți locuitori ai zonei au apelat la un parlamentar gălățean – senatorul Andrei Postică, USR – care să cheme presa, să vadă cât mai multă lume cum sunt abandonați, fără un sprijin real.
Iar nemulțumirea oamenilor este cu atât mai mare cu cât tocmai din cauza lipsei infrastructurii, în special de canalizare, urgiile naturii le fac pagube serioase, inundându-le proprietățile și, în multe situații, punându-le în pericol chiar acoperișul de deasupra capului.
Strada Lunca Siretului este asfaltată doar până în gara Barboși, acolo unde merg și autobuzele municipalității cu cei care aleg să nu mai traverseze tot Galațiul până la gara centrală.
Mai departe, spre sud, către capătul cartierului, strada este practic un drum de țară și nici nu are șanse să fie asfaltată până nu se introduc rețele de canalizare, dar și de apă potabilă inclusiv pentru riveranii din stânga acesteia.
Iar lipsa canalizării pe strada Lunca Siret face ca toată apa de la ploile mai serioase să se scurgă în curțile, casele și atelierele firmelor care au puncte de lucru în zonă.
Riveranii mai cu dare de mână au și-și împrumută dintr-o curte într-alta o pompă de mică putere, ca să scoată apa din curți și grădini.
Consumă 2 litri de benzină pe oră și grădina din imagine a scos-o de sub apă cam în două zile.
Ale pompierilor sunt mult mai mari și mai eficiente, dar nu sunt disponibile.
Fiindcă s-au inundat și zone mult mai vizibile mediatic din Galați, cum ar fi valea orașului care a apărut pe la toate posturile locale și naționale de televiziune, iar pompierii trebuie să spele rușinea edililor acolo.
Și, oricum, eroii cu pensii speciale nu lucrează decât la program, până la ora 19 doar.
La ultimelele ploi însă, cantitatea mare de apă a coincis cu un și mai mare dezinteres din partea autorităților.
Pompierii au venit după prima furtună, dar au luat pe rând proprietățile, motivând că au multă treabă și „în oraș”, jignindu-i pe locuitorii din Barboși care astfel au înțeles că ei, de fapt, în ciuda impozitelor pe proprietate și taxei de habitat plătite exact ca locuitorii din zonele centrale ale Galațiului, sunt considerați de fapt un fel de sat.
Un sat cu mulți pensionari care se chinuie să-și rotunjească pensiile amărâte cultivând legume și crescând păsări, toate înecate acum de viitură.
Familia de pensionari de la capătul străzii Lunca Siretului sunt oameni nevoiași, au casă de chirpici, dar s-au împrumutat și-au construit un solar în care creșteau, până a venit apa, vreo 1.500 de fire de roșii.
Acum, acestea vor putrezi, dimpreună cu celelalte 2.000 din grădină, fiindcă bieții pensionari nu au pompă să-și scoată apa, iar pompierii au spus că la ei vin mai târziu, că este mult de muncă să le scoată lacul din ogradă și grădina de legume.
Oameni care au muncit totuși o viață, plătind taxe cu nemiluita statului, au găsit puterea să se împrumute la case de ajutor reciproc ale pensionarilor ca să-și facă solar și să muncească în continuare, pe lângă casă, pentru un ban cinstit.
Acum totul este distrus de ape și chiar casa lor riscă să se dărâme, cu temelia mustind.
Nici la vecinul lor, om înstărit, cu casă din cărămizi și beton și mașină în curte, n-au prea venit pompierii.
Au tras ceva apă din grădină, doar vreo cinci ore, după ce se așezaseră în dispozitiv alte câteva ore. Iar fix la ora 19 au plecat, fiindcă „s-a terminat programul”. După două ploi zdravene, ultima cu grindină, au venit practic doar de două ori, de fiecare dată „cu program”.
Iar grădinile din jurul casei sunt pline de apă, aceasta se infiltrează în beciul care are suprafața cât cea a casei și pe care riscă s-o dărâme.
Practic, proprietarului nu-i rămâne decât să-și tragă singur apa din beci, cu pompă mică, cumpărată de la articole de bricolaj, fiindcă pompierii se lasă așteptați, după cum spune chiar el, „precum copiii plecați peste hotare”.
De fapt, la vreo oră după ce am ajuns noi la documentare, în Barboși, au apărut și pompierii, duminica în amiaza mare, probabil alarmați că a ajuns și presa în acest cartier uitat de lume, de care nici autoritățile nu par să mai aibă habar.
Doar că pompierii au ajuns doar cu un Duster nou și fudul până la capătul cartierului Barboși, acolo unde, printre gunoaie, o dată la o oră, întoarce un autobuz vechi, cu care și-a făcut Primăria milă de cetățeni ca să nu zică că n-au cel puțin transport să ajungă în centrul orașului, să se înscrie degeaba în audiență la primar.
Dusterul era pentru transportul echipajului (șofer plus pompier inspector) venit să noteze, la 5 zile de la căderea ploilor, starea gospodăriilor. Ca să știe unde vor veni echipele, peste alte două zile, să se apuce de pompat.
Asta dacă nu cumva până atunci, cu puțin noroc și chin, nu-și trag singuri cetățenii apa de pe proprietăți și se pot îndrepta în alte direcții costurile benzinei folosită la pompele ISU…
Iar reținerile pe care se pare că le au pompierii în a elibera de apă curțile oamenilor nu țin doar de insuficiența pompelor, a personalului sau a realei lor dorințe de a se implica, inclusiv dincolo de orele de program.
Chiar și acolo unde există o minimă rețea de canalizare, în partea dinspre linia ferată a cartierului Barboși, pe strada Castrul Roman, aceasta se dovedește a fi mai degrabă subdimensionată, rămasă la nivelul celor patru blocuri de ceferiști pentru care a fost proiectată inițial.
Blocuri e un fel de a spune, în fapt clădiri comune, pe două niveluri, de apartamente înghesuite, două construite în perioada interbelică, din cărămidă roșie, iar alte două recente, de pe vremea comuniștilor.
Inclusiv locatarii acestora, cu saci de nisip pregătiți pentru urgențe la intrări, ni s-au plâns că apa vine la ei, la fiecare ploaie mai seriosă, direct în apartamentele de la parter, iar asta în cazul fericit. Acela în care canalizarea nu refulează cu dejecții direct în apartamente, prin closete.
Iar când vin pompierii să le scoată apa din jurul blocurilor sau chiar din acestea, canalizarea fiind vai de capul ei, mică și înfundată, nu au altă soluție decât să evacuze șuvoaiele peste calea ferată, punând în pericol infrastructura feroviară.
Fiindcă Barboși este un cartier căruia mulți locuitori îi știu prea bine statutul rural: „mergeți la capul satului, să vedeți ce dezastru și gunoi este acolo”, ne-a spus cineva, scăpând păcătos din gura slobodă adevărul crunt.
Fiindcă, într-adevăr, Barboși este un cartier municipal doar cu numele. În fapt, a rămas aceeași așezare nedemnă ca infrastructură nici măcar de a fi centrul unei comune, ci doar sat component.
Nici măcar platformă de gunoi nu există la Barboși, sacii scoși la porți sunt strânși săptămânal, cu deșeurile la grămadă. Asta în cazul fericit în care nu i-au desfăcut câinii flămânzi ca să facă „sortarea” resturilor alimentare…
Cartierul unde capriciile naturii dictează schimbarea mobilei
Și toate acestea fiindcă niciodată nu a fost gândit și cu atât mai puțin pus în practică un proiect amplu de așezare a cartierului Barboși în rând cu restul Galațiului, civilizat.
Stația de pompare a canalizării aflată la capătul străzii Castrul Roman este una subdimensionată, iar blocajul se petrece încă de aici, înainte de a se ajunge la popa mare care ar trebui să evacueze canalizarea cartierului, atâta câtă este, în stația de epurare.
Rețeaua de scurgere pluvială de pe stradă este înfundată indiferent de vreme, în special cu pietriș și nămol uscat, strada nefiind asfaltată.
O dată la câțiva ani, locuitorii caselor de pe Castrul Roman, neavând nici grădini și terenuri joase precum cei de pe Lunca Siretului unde să se scurgă mai întâi apa, când vin ploi serioase, își mai pierd un rând de mobilă ce trebuie demontată și transformată în lemn de foc.
Iar asta în cazul fericit în care nu-și pierd chiar și centrale de încălzire sau altă aparatură casnică.
Sau, cum s-a întâmplat în cazul unei locuitoare a străzii Castrul Roman de dincolo de liniile gării Barboși, în cazul în care nu-și pierd casa cu totul, cu tot ce este într-însa.
Venind la 2 noaptea de la muncă, de la serviciul public ECOSAL, și-a găsit casa în apă de un metru.
Și nu era la prima experiență de acest gen, fiindcă autoritățile nu au sprijinit-o nici în ziua de astăzi să obțină o fâșie de teren pe locul unde alții, susține ea, și-au făcut ilegal o casă și s-au mai și racordat la transformatorul ei.
Dacă ar fi avut acea fâșie de teren, ar fi putut ridica pe el un gard de beton sau măcar un rambleu care să-i apere casa de scurgerea apelor din stradă.
Nestăvilite, apele i-au intrat în casa pe care și-așa nu a mai terminat-o cum se cuvine, de când se tot chinuie din salariul mic să adune de-o cărămidă, de-o tencuială.
Până și frigiderul, nou-nouț, la care abia s-a apucat de plătit rate, a fost răsturnat și distrus de furia apelor.
Practic, femeia nici nu știe dacă mai are rost să-și mai reconstruiască ceva.
Într-un așa-zis cartier municipal în care capriciile naturii dictează ritmurile vieții, nici nu merită parcă să îți mai faci vreun plan. Stai la mâna destinului și eventiual te bucuri de ce îți oferă clipa.
Iar ceea ce am povestit noi mai sus este doar o descriere plată, fără pretenții emoționale, a unui loc uitat de autorități cu excepția campaniilor electorale.
Când se vine la Barboși cu promisiuni mai goale decât gogoșile sau găurile covrigilor, spuse fără rușine, ziua în amiaza mare.
Fiindcă, dacă te duci seara spre Barboși, s-ar putea nici drumul să nu-l nimerești chit că este senin afară și uscat pe jos.
Dacă vreți să vedeți cum arată disperarea unor gălățeni nenorociți de indolența edililor, rulați filmul de mai jos, mult mai complet și mai sincer decât am fi putut noi măcar spera să relatăm, în cuvinte.
Este un film care face cât o mie de palme peste fălci ipocrite debitând nerușinat promisiuni mincinoase și laude deșănțate ale nimicului clădit în ani întregi de mandate.
Dacă vrei să sprijini publicația Alternativa – Jurnalism fără mogul, o poți face AICI. Sau dă click mai jos, spre contul de Patreon, pentru donații. Mulțumim.
