Lumea dă să moară pe capete, iar autoritățile ori fac pe ele de frică, ori prețuiesc mai mult „sănătatea” unor afaceri decât a cetățenilor.
Comunicatul prin care erau căutați ceilalți pasageri din microbuzul București-Galați în care a călătorit pacientul 13 pare anume făcut, la ghici, ca să nu se identifice cursa.
Haideți să fim serioși! La 10 zile după ce ați călătorit cu un microbuz, ce aveți mai mari șanse să vă amintiți: marca și numărul de înmatriculare al microbuzului (în caz că chiar v-au preocupat) sau mai degrabă firma cu care ați mers fiindcă și biletul era mai ieftin ca la alții, v-a recomandat-o vreun prieten etc.?
Mai mult, în comunicatul remis sâmbătă noapte de Grupul de Comunicare Strategică, un punct de plecare părea chiar deghizat – ca să nu spunem evitat cu bună știință – să nu cumva să se afle operatorul de transport.
„Sunt rugate să se izolaze la domiciliu și să contacteze în cel mai scurt timp autoritățile (…) persoanele care în data de 29 februarie a.c. au circulat spre Galați, folosind microbuzul, cu plecare din București (Gara de Nord).
Sunt vizate persoanele care au folosit cursa cu plecare la ora 12.15, cu puncte de îmbarcare pe str. Baldovin Pârcălabul și IDM Basarab.”
Iar mai departe se dau detalii despre culoarea, marca și numărul microbuzului.
Stăm și noi și ne întrebăm: cum este posibil ditamai ca instituția statului, în moment de criză, în nevoie de informații urgente și vitale, să nominalizezi o autogară cu numele străzii pe care se află De ce nu îi spui pe numele ei specific, arhicunoscut, chiar cel al companiei care o deține?
Fiindcă „IDM Basarab”, chiar și fără precizarea autogară în față, mai e cum mai e. Măcar te orientezi după locația arhicunoscută, toată lumea știe că la Basarab este o autogară.
Dar strada Baldovin Pârcălabul, o uliță de legătură între strada Gării de Nord și bulevardul Dinicu Golescu, n-o știu probabil decât cei care locuiesc pe ea! În schimb, autogara o știe toată lumea pe nume, clar, așa cum apare și pe harta Google.
Din surse de nivel înalt, aflăm că nu s-a dat numele autogării – și implicit al operatorului – de frica unui proces cu acesta pe motiv de prejudicii de imagine aduse afacerii sale de transport în comun interurban.
Adică, chiar și în vreme de criză pandemică, guvernanților ăstora le pasă mai mult de „sănătatea” afacerilor unuia sau altuia decât de cea a oamenilor! Le este frică instituțiilor ăstora – care put de atâția juriști că nu mai știe nimeni să schimbe un bec – de un biet privat cu microbuze!
Părerea noastră? Realitatea este că autogara „mascată” în comunicat sub numele străzii este o rușine. E o dovadă clară a lacunelor legale grave din domeniul transporturilor, a indolenței autorităților, dar și un pericol, de exemplu, în situații de risc epidemiologic.
Iată un articol din Ziarul Financiar, publicat în 2012, din care puteți afla cum a ajuns o curte cu trei bănci și niște containere pe post de sediu și sală de așteptare să fie una dintre cele mai tranzitate autogări din România, în plin centrul Bucureștiului.
De atunci, lucrurile au rămas la fel! Ba nu, a dispărut o mică copertină din tablă ruginită sub care se mai înghesuia lumea în caz de ploaie. Mai jos aveți imagini din 2012 și de anul trecut.
Iar explicația autorităților vizavi de „deghizarea” numelor autogărilor respectiv nespecificarea operatorului de transport nu stă în picioare. Fiindcă celălalt operator, IDM, cu locația sa din Basarab, l-au făcut public bine merci! Nu l-au „deghizat” sub o formulare gen „punctul de plecare de pe șoseaua Orhideelor”, corect?
Și să știți că pe cei care lucrează la Autogara IDM Basarab i-a afectat mediatic informația, dar au înțeles că este caz de forță majoră și chiar au făcut o glumă.
Sun ieri, 9 martie, la dispeceratul lor, să-mi rezerv un loc la microbuzul de Galați cu plecare din Bucurtești pe 10 martie de la 12.30:
„- Bună ziua…. ăăă, doamnă?!
– Bună ziua! A, ah, da, o doamnă sunt… Dar am vocea gâjâită de la coronavirus.
– Poftim?!?
– Ei, am făcut și eu o glumă. Nu știți ce reclamă ne-au făcut ăștia?…
– Cum așa? Cine?
– Autoritățile. Prin comunicatul ăla… Ei, cu pacientul 13 care ar fi plecat de la noi, cu microbuzul de Galați….
– A, dar n-am făcut legătura. Eu sunasem să-mi rezerv un loc, culmea, chiar la un microbuz de Galați, mâine…”
Și vreau să vă spun că autogara lor, a celor de la IDM, chiar arată într-un fel. Iar ce vedeți în imaginea de mai jos este doar ce se vede de pe Șoseaua Orhideelor. Dar e mai clar vizibilă de pe Pasajul Basarab…
Rezultatul comunicării de toată jena a autorităților s-a materializat în nicio persoană care să-i sune până ieri, la ora 17:30.
Lumea moare și comunicatorii autorităților se țin de trafic cu informații pe sub mână
Așadar, nouă, celor de la Alternativa fără mogul, ne-au spus că nu i-a sunat nimeni la mai bine de 36 de ore de la colportarea prin toată presa a anunțului public de căutare a celorlalți pasageri din microbuzul București-Galați.
Doar că, într-un articol al Vieții libere – modificat ultima oară ieri, dar cu trei ore înainte de răspunsul dat nouă cu 0 apeluri de la posibili infectați – scria deja că au sunat patru persoane la autorități.
Așadar, se practică în conytinuare alimentarea la minut a jurnaliștilor „de casă” și evitarea celor incomozi. Prin urmare, cei care tot încearcă să ne asocieze cu o formațiune politică sau alta pot sta liniștiți; deocamdată, am rămas tot incomozi, inclusiv noii puteri.
De fapt, prima oară când ni s-a părut că Prefectura Galați dă informațiile preferențial a fost sâmbătă seara, 7 martie. Atunci am aflat de la TV (aprox. 19:05), cu jumătate de oră înainte de comunicarea de pe Grupul Strategic de WhatsApp (19:32), că există și un gălățean infectat cu coronavirus.
Lumea moare de frică și ei se țin de „traficat informații”. Ba să nu deranjeze anumiți afaceriști cu priză la Firea, ba să favorizeze jurnaliști agreați…
Dacă vrei să sprijini publicația Alternativa – Jurnalism fără mogul, o poți face aici. Sau dă click mai jos, spre contul de Patreon, pentru donații. Mulțumim!
