Acum o lună se anunța că un oraș vasluian se va alinia standardelor de la Cluj Napoca, iar astăzi, în Galați, am văzut cu se comandă motorina la Transurb.
Știrea despre cum vor ajunge autobuzele electrice să circule la două poște (aproape 50 km) de Vaslui a trecut neobservată de presa gălățeană, ocupată cu inaugurările de borduri, spații verzi betonate și parcuri cu puieți de boscheți în loc de copaci.
Doar că realitatea ne reamintește dur în ce hal deplorabil a ajuns transportul gălățean și cum, sub ochii pe jumătate închiși ai opoziției locale, Primăria deturnează nederanjată votul consilierilor locali. Astfel, s-a ajuns de la achiziția de autobuze electrice votată în Consiliul Local, la promisiuni sine die de hibride și achiziție concretă și dubioasă de Dieseluri turcești și ordinare, cu norme de poluare incerte.
Cu motorina la bidon
Luni, 9 septembrie, debut de an școlar 2019-2020. Transurb s-a chinuit să scoată pe traseu tot ce are, inclusiv hârburile, să simtă gălățeanul că s-a terminat programul relaxat, de vară.
Doar că tehnica învechită și răscârpită nu ține cu această societate comercială a muncipalității condusă de politruci și mâncată de bani din subvenții, pe spatele cetățenilor contribuabili.
Un autobuz (GL-60-PMG) de pe linia 17 eșuase ieri, pe la 11, în stația „Bd. Galați” (înainte de intersecția cu Bd. Dunărea) pe drumul către Danubius și, mai departe, cartierul Dimitrie Cantemir.
Șoferul susținea cu jumătate de gură că pur și simplu autobuzul „n-a vrut să mai pornească, i-a picat motorul” deși nu era clar de ce l-a oprit. Dar părea evident că, de fapt, cauza era cu totul alta iar el avea habar de ea.
Până să vă spunem de ce încremenise autobuzul Primăriei operat de Transurb, priviți cu ce ruginituri sunt transportați gălățenii! Autovehicule cărora, chipurile, li se face inspecția tehnică periodică la șase luni, iar integritatea caroseriei face parte din condițiile de avizare…
Într-un final, după vreo jumătate de oră, se dezleagă și misterul. În stația de vizavi trage un alt autobuz antic, GL-08-LTN, actualmente scos de pe trasee și folosit pe post de asistență tehnică.
Din autovehiculul de asistență coboară un coleg al șoferului de pe 60-PMG cu două bidoane. De combustibil, foste de ulei probabil.
Bidoane de plastic!
După cum știți, la benzinării, vă dau ăia afară dacă încercați să luați combustibil în recipienți de plastic. Că e interzis prin normele de siguranță și PSI. Io-te că la Transurb, în văzul lumii, în mijlocul stației, printre cetățeni nevinovați, se poate!
Practic, autobuzul rămăsese în „pana prostului”, fără combustibil, și au trebuit vreo două jumătăți de deca’ să fie repornit. Vă dați seama, cei care aveți Dieseluri și vă mai pricepeți, ce bine se simte pompa de înaltă presiune (alimentarea cu motorină) când rămâne „pe uscat”. Îi scapără bobinele și se încinge la roșu în lipsa combustibilului care acționează și ca agent de răcire… 
Cât timp se oboseau șoferii să încarce combustibil în rezervor, am mai dat o tură autobuzului pe dinafară, să admirăm de exemplu parbrizul crăpat în diverse locuri și chiar cu bucăți ținute laolaltă cu bandă scotch pe partea dinspre ușa din față.
Încă o dovadă a inspecțiilor tehnice extrem de serioase pe care le trec aceste mijloace de transport în comun ale municipalității. Inspecții făcute probabil noaptea, cu lumina stinsă, cu ochii închiși și prin telepatie, din camera de alături.
O divagație:
Cam ăsta este, spre finalul mandatului pesedistului Ionuț Pucheanu, nivelul de deservire a cetățenilor care plătesc deopotrivă bilete și taxe/impozite din care se varsă subvenții faraonice către Transurb. Cauzele – cel puțin pe noi, cei de la Alternativa – Jurnalism fără mogul – nici nu ne mai interesează. Fiindcă, chiar dacă PSD-ul n-a fost în mod direct la volanul și butoanele Transurb, cine stă la masă și face cărțile cu ALDE și UNPR n-are decât să plătească decontul politic la vot. Cu vârf și îndesat să plătească!
Într-un final, cu oleacă de chinuială din partea colegului de pe „asistența tehnică”, care s-a dus pe partea stângă a autobuzului și a ajutat manual pompa să-și recapete suflul, hârbul a repornit cu un nor de funingine corespunzător probabil normei de poluare Euro 1. Cu minus.
La Bârlad, șicanele transportatorului i-au dus la electrice
La nici 50 km (două poște) de Vaslui, Bârladul vrea să-și modernizeze transportul în comun, în special după șicanele unor transportatori care, privați fiind și ținuți din scurt prin contracte, nici măcar n-au reușit să coboare standardele atât de jos precum Transurb.
La Bârlad, serviciul de transport în comun este concesionat, prin licitație, unei firme private.
A prestat Unistil, până în 2016. Și-a cam bătut joc de călători, iar la următoarea licitație s-a implicat și presa, pentru transparență. Au câștigat cei de la Vertrantis, care au venit și cu autobuze noi-nouțe, Mercedes, cu aer condiționat.
Dar n-au investit în stații, cum se angajaseră, și, după trei ani de contract – plus nemulțumiri că și-au „transferat” autobuzele mai bune pe trasee din Iași, iar în Bârlad au relocat gioarse – a câștigat din nou Unistil.
Un Unistil cumințit în 2019, am mers și noi cu autobuzele lor, sunt măcar curate și merg bine, nu pică tablele de pe ele. Sunt mai mult decât decente chiar dacă nu au aer condiționat.
Dar Primăria Bârlad n-a uitat că e datoare cetățenilor cu un transport la standarde de mileniul III deceniul 2 și cumpără autobuze electrice.
În orașul în care sute de oameni au protestat contra PSD-ului încă de la încercările de modificare a codurilor penale, primarul, avocatul și penelistul Dumitru Boroș, prin votul consilierilor locali, a reușit să angajeze 4,6 milioane de euro pentru 10 autobuze electrice. Din acești bani, 3,9 milioane euro sunt fonduri nerambursabile alocate în cadrul Programului Operațional Regional 2014-2020.
Autobuzele vor avea 16 locuri pe scaune și 35 de locuri în picioare, sistem GPS pentru localizare în trafic și ecrane digitale pentru informarea în timp real a pasagerilor referitor la următoarele stații. Pentru aceste autobuze se vor crea și două trasee noi care străbat Bârladul în lung și-n lat.
Evident, la Galați, va mai dura până se va trece de genunchiul broaștei, adică de firul ierbii. Adică de rulourile de gazon puse la preț de covor persan în loc de iarbă naturală. Sau de bordurile și pavajele din ciment, la preț de mozaic ceramic, trântite în loc de spații verzi și declarate drept mari ctitorii ale epocii lui Mintenuț Puțineanu.
Cititorii care vor să sprijine financiar activitatea publicației Alternativa – Jurnalism fără mogul o pot face accesând acest link. Sau pot da click mai jos, pe contul nostru de Patreon, unde de asemenea pot face donații. Mulțumim de pe acum!
