Suntem doar în 5 ianuarie și fu deja a 26 rupere de mână a muzei lui Eminescu. Acest patologic gest de neputință de Galați se petrece de regulă cu o zi sau două înainte de 15 ianuarie, zi acceptată/recunoscută oficial ca ziua de naștere a celui mai mare poet al românilor. Anul acesta fiind și Anul Centenar, frângerea, ruperea și vandalizarea mâinii trebuia să fie prematură și aibă în ea ceva special, cu maximum de tragic, monstruos, ridicol, penibil, hilar, caraghios, sinistru, grotesc și prostesc.
Toate acestea la un loc și încă multe altele în plus se regăsesc în mâna muzei 2018 – Mâna Culisantă Ambulantă. Ca să nu se mai facă de râs și anul acesta, și să se pomenească la aniversarea nașterii lui Eminescu cu statuia ciuntită, responsabilii cu integritatea statuii lui Eminescu le-au fixat paznicilor reguli noi: mâna se ia noaptea și se pune ziua. 
Și pentru ca băgarea mâinii la locul destinat să fie rapidă și precisă (suntem în secolul 21, ce naiba!), statuia a fost prevăzută cu manșon de tablă galvanizată, în tehnica „burlan”. După rereîmplântarea de dimineața a mâinii cu făclia în manșonul de tablă, statuia Eminescu cu muza e ca nouă. E drept că muza seamănă cu un gladiator în arenă, oleacă uluit și mucegăit, dar orișicât, vajnicele și imbecilele autorități nu vor fi luate pe nepregătite. Păi, cum adică, iar trebuie să-i comande domn director culturnic lui Gheorghe Andreescu să se deplaseze la statuie, cu valiza cu mâini de rezervă? Așa ceva este inadmisibil!
Inadmisibil este însă că frângerea mâinii muzei, ediția 2018 centenară, s-a petrecut sub ochiul camerei de supraveghere montată în parc, cu vedere spre statuie. Deși a avut lumină peste poate, camera n-a fost bună la nimic, căci vandalul de serviciu nu a putut fi încă identificat de poliția Hahui. Sau poate că polițiștii nu-s prea…Parcă și imaginile vandalizării din 2013 erau mai mult decât atât de flagrantul kitsch din 2018…
