Unul din secretele menținerii la putere este să pui mâna pe bani. Și, la Galați, PSD are acces direct la o bună parte din facturile și taxele curente.
Una din entitățile pesedizate până în măduva conturilor bancare este Apă Canal S.A. Galați, responsabilă de apa potabilă, canalizare, dar și evacuarea apei pluviale.
Deși se află între trei ape curgătoare – două râuri, Prutul și Siretul, și un fluviu, Dunărea – gălățenii plătesc printre cele mai mari tarife la apă potabilă din România. Iar situația s-a născut atât din incompetența sau reaua-voință a autorităților de a utiliza fonduri europene nerambursabile, dar și din lăcomia companiei a cărei afiliere PSD este de notorietate publică în orașul cu peste 250 de mii de locuitori de la cotul Dunării de Jos.
La o medie de cel puțin 10 metri cubi de apă consumați de către o familie, cam cel puțin o mie de lei de familie se duc anual în conturile firmei de bază a pesediștilor din județul Galați. De două ori și jumătate mai mult decât se duc, de exemplu, sub formă de impozit pentru un apartament mediu (400 de lei/an) sau de aproape patru-cinci ori mai mult față de cât încasează serviciul public de salubritate ECOSAL – de asemenea fief PSD – pentru taxa de habitat a membrilor unei familii medii, de trei-patru persoane.
Apă Canal și rețeaua care unește Primăria Galați de primăriile pesediste din județ
Ridicată la rang de operator regional prin monopolul extins și asupra celorlalte entități administrative ale județului Galați – încă trei orașe și 61 de comune – Apă Canal aparține, ca acționariat, municipiului reședință de județ: peste 99%.
Dar, pentru eventualitatea în care ar pierde Primăria Galațiului și decizia în Apă Canal pe baza structurii de acționariat, pesediștii, contând pe majoritatea în județ datorată ruralului mai puțin informat, și-au pregătit o soluție de rezervă – deciziile se iau în Asociația de Dezvoltare Intercomunitară, la masă cu toate celelalte unități administrativ-teritoriale, orășele și comune laolaltă, fiecare dispunând de un vot indiferent de sutimea de miime deținută din capitalul social…
Iar una dintre deciziile care afectează cel mai tare cetățenii, atât cei de la oraș, dar mai ales pe cei din mediul rural, sărac și lipsit de oportunități financiare, este prețul apei.
Acesta a crescut fabulos în ultimii ani, cele mai scandaloase scumpiri petrecându-se chiar două la număr în decurs de doar trei zile, în iulie 2019. Impactul a fost atunci de peste 13% asupra prețului total al metrului cub de apă consumat (format din apă potabilă, canalizare și pluvială colectată).
În 2020, prețul a mai fost ridicat cu aproape 5% față de acel moment, pretextându-se o rată a inflației pe care calculele BNR, INS sau alte creșteri de taxe sau tarife raportate la același indicator nu o confirmă.
Pe de altă parte, pentru a justifica tarifele uriașe, autoritățile aduc ca argument creditele făcute pentru dezvoltarea rețelei de apă și canalizare și modernizarea infrastructurii existente.
De fapt, infrastructura nu aparține Apă Canal S.A., care este doar un operator, ci este proprietatea municipalității, respectiv a UAT-urilor pe raza cărora se află în restul județului.
Iar pentru asemenea investiții, comunitățile ar putea accesa foarte ușor fondurile europene. Care, deși pretind o cheltuire sub strictă supraveghere, cu alte cuvinte sunt mai greu de furat sau deturnat în firme de casă, sunt bani nerambursabili.
Așadar, marota investițiilor care ne scumpesc apa pică de la prima încercare de argumentare. Și în episoadele viitoare vom demonstra unde se duc de fapt foarte mulți bani din cei colectați de Apă Canal. Și cum la alții dezvoltarea înseamnă de fapt ieftinirea tarifului, nu scumpire.
La „campionii” investițiilor, avariile se țin lanț…
Scriam recent despre cum una dintre magistralele de la stația de pompare Filești către aproape jumătate de oraș a crăpat din nou.
Curge apa pe străzi în orașul dintre ape! Sub pesediști, crapă de incompetență infrastructura moștenită de la comuniști l VIDEO
Iar această avarie care a lăsat aproape jumătate de Galați în seara zilei de vineri, 19 decembrie, nu e prima pe magistrala respectivă. A mai fost una, tot de amploare, acum un an și jumătate. Și despre acel „eveniment” am scris tot aici, în Alternativa – Jurnalism fără mogul.
Află cum, Emoționate de sosirea Forza ZU, conductele Galațiului plesneau în ritm de una pe zi | FOTO și VIDEO
De acum un an și jumătate, au mai avut loc numeroase avarii și disfuncționalități soldate cu lăsarea cartierelor fără apă.
- Pe 31 mai 2019 a avut loc o altă spargere de țeavă neschimbată de decenii, când s-a umplut strada Stadionului de un râu plătit din banii gălățenilor.
- Pe 28 mai al acestui an, a fost o avarie electrică ce a lăsat în nemișcare ambele stații de pompare ale orașului, dar cea de la Filești și-a revenit ultima, după mai multe ore.
- Pe 30 iulie, situația s-a repetat.
- Pe 12 noiembrie, iar a căzut rețeaua electrică și stația de pompare Filești s-a oprit timp de câteva ore.
Iar o încununare a „eficienței” lucrărilor de modernizare derulate de Apă Canal s-a înregistrat nu mai târziu de martie al acestui an.
Apa scursă din vechea conductă de aducțiune a apei de la stația de pompare intermediară de la Șerbești s-a infiltrat în terasamentul căii ferate electrificate duble care leagă Galațiul de tot sudul și estul României fiindcă Apă Canal nu a fost în stare să-și conecteze la rețea și să dea în funcțiune noua conductă construită din bani europeni!
Calea ferată Galați-București în pericol! Apă Canal nu este în stare să-și cupleze noua conductă | VIDEO & GALERIE FOTO
Peste toate acestea s-au suprapus desele întreruperi cu orele sau chiar jumătatea de zi, din cauza diverselor lucrări de modernizare, racordări, reconfigurări etc.
Fiindcă, v-ați prins, infrastructura de alimentare cu apă potabilă a Galațiului nu are inele de rezervă fiindcă nici instalația principală nu este Apă Canal S.A. în stare s-o întrețină, darămite alternative.
…dar și creșterile de tarife
Apă Canal SA, una dintre firmele cu cele mai mari profituri din România în domeniul serviciilor publice, confiscată practic, de 30 de ani, de neocomuniștii locali deghizați în socialiști capitaliști, urmărește doar creșterea prețurilor.
Fiindcă doar astfel se poate întreține sursa de unde curg bonusurile pentru directori, sumele faraonice contractate adesea nepublic cu firmele furnizoare, pe ochi frumoși, boieria pentru angajații în funcții de conducere care merg cu mașinile de serviciu până și la supermarket, dar se plimbă și prin străinătate sau își extind sfera de influență în politică unde nimic nu este gratis…
Și, de ce mai rămâne, gălățenilor li se livrează o apă scumpă, dubios de tulbure și cu numeroase episoade de secare din robinete…
Încă din 30 iunie 2019, apa şi canalizarea ajunseseră să coste, la Galaţi, 7,39 lei pe metrul cub.
Cu peste 10% sau chiar 15% mai mult față de 6,25 lei/mc sau 6,66 lei/mc cât costă abia acum, la final de 2020, în Sibiu, respectiv Oradea!
De la 1 iulie 2019, la Galați, preţul a sărit la 7,71 lei/mc, iar din 3 iulie același an a urcat la 8,31 lei/mc.
Creşterea a fost de nu mai puţin de 13,37% (0,98 lei/mc), una din cele mai mari din ultimii 20 de ani!
Actualmente, prețul pe metru cub de apă la Galați, mărit cu încă 5% pentru 2020, este de 8,67 lei/mc. Față de numai 6,06 lei/mc la București!
Și, ceea ce este chiar culmea și denotă practicile abuzive în stabilirea tarifelor, practici clădite pe mentalitatea de monopol inexpugnabil a Apă Canal, este tariful mai mic în Brăila cu aproape un leu pe metru cub decât în Galați. În Brăila, prețul este de doar 7,70 lei/mc.*
Una din sursele de apă de adâncime ale Brăilei se pare că provine tot din apa de adâncime de la Vadu Roșca, adusă până la Șendreni de Apă Canal SA Galați și apoi transferată brăilenilor prin niște conducte ce străbat câmpul de-a dreptul, cam pe unde se va afla și viitorul drum expres Galați-Brăila.
Apa dulce de la Dunărea de Jos, mai scumpă decât apa desalinizată de la marginea deșertului
În iulie 2013, prețul metrului cub era 6,46 lei în Galați, iar în Dubai, Emiratele Arabe Unite – oraș fără alt acces la apă potabilă în afară de soluția tratării apei de mare în desalinizatoare electrice – metrul cub era, în bani românești, doar 6 lei și 6 bani.
Exact cât este acum prețul apei în București. Iar Euro valora în iulie 2013, când am socotit noi prima oară, 4,40 lei. Acum este 4,85.
Deci euro a crescut cu 10,23% față de leu, din 2013 iulie până acum. Asta în timp ce prețul metrului cub de apă la Galați a crescut cu peste 34% față de prețul din iulie 2013!
PS: Dubaiul este încă în urma noastră, a gălățenilor, la prețul apei – actualmente, metrul cub la ei este 7,78 dirhami EAU, adică 1,73 euro, adică 8,39 de lei. Cu peste 3% mai puțin față de prețul din Galați al apei chioare…
*Editare ulterioară:
Între 1965 și 1968 se dă în exploatare în județul Galați o sursă de apă captată la adâncime, la Vadu-Roşca, cu 66 puţuri forate pe o lungime de 14,9 Km. Acesteia i se adaugă o staţie de repompare la Şerbeşti, echipată cu 2 rezervoare a câte 5.000 mc şi 6 electropompe.
Din aceasta pleacă o conductă de aducţiune cu D.N. (diametru nominal)=1.000 mm cu lungimea de 42 Km Vadu-Roşca – Şerbeşti și o conductă de refulare Şerbeşti-Galaţi cuD.N.=800 mm pe 17 Km plus Şerbeşti – Brăila cu D.N.=600 mm.
În 1993, pe sistemul regiilor autonome, s-a înfiinţat R.A.J.G.C.L. Covurlui cu obiectul de activitate captare ape subterane de la Vadu-Roşca şi Salcia-Lieşti şi transportul apei până la consumatori, aceștia fiind două regii locale din cele două orașe de la Dunărea de jos, despărțite de numai 14 km în linie dreaptă. Astfel, RAJGCL Covurlui era deținută de Regia Autonomă ACTIV Brăila în proporție de 30% şi de RAGC Galaţi cu 70%.
Până la ora reeditării acestui articol nu am reușit să aflăm cu certitudine dacă moștenitorii infrastructurii comuniste de utilități publice din cele două orașe încă mai conlucrează în aprovizionarea cu apă.
Și totuși, într-un Raport de Mediu pentru Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal Periurban Brăila, comandat de Consiliul Județean Brăila și datat iulie 2016, apare următoarea precizare, la pagina 117:
„Sistemul de alimentare cu apă subterană din frontul Vadu Roşca este comun cu cel al municipiului Galaţi şi are următoarele componente: conductă de aducţiune Dn1000mm, L=40 km, între captare şi complexul Şerbeşti. Acesta dispune de instalaţii de pompare către Brăila şi Galaţi şi de rezervoare cu capacitate 2×5000+15000 mc, către municipiul Brăila existând o conductă de refulare Dn 600 mm, L=18 km până la reţeaua de distribuţie (în zona Baldovineşti).”
Dar este posibil ca, în ciuda ideii de pionierat într-o strategie de unire a celor două orașe care ar putea forma a doua aglomerare urbană a țării, brăilenii să fi renunțat între timp la conlucrare, siderați de scamatoriile de tarife făcute de gălățeni.
Măcar și pentru a-și putea trage și ei liniștiți caimacul lor, la Brăila…
Dacă vrei să sprijini publicația Alternativa – Jurnalism fără mogul, o poți face AICI. Sau dă click mai jos, spre contul de Patreon, pentru donații. Mulțumim.
