Este cumplit să vezi un copil care până mai ieri sărea garduri și venea bucuros de la școală că astăzi nu e în stare să mai meargă singur la baie.
Nu a fost vina lui. Copilul nu a greșit cu nimic. Doar s-a aflat într-o mașină izbită de o altă mașină, condusă întâmplător de un preot.
Dănuț. De fapt, Dan Mircea Tenea. Așa îl cheamă pe copilul de 16 ani care stă de un an de zile aproape numai în pat. El ar putea fi recuperat, dar familia nu dispune de suficienți bani ca să îl ducă la clinica din Baden-Baden, Germania, acolo unde starea sa de sănătate s-ar putea îmbunătăți considerabil.
Familia lui Dănuț solicită ajutor public prin intermediul Alternativa – Jurnalism fără mogul (aveți conturile de donații la finalul articolului), dar mai întâi haideți să vedem cum s-a întâmplat nenorocirea.
Accidentul s-a petrecut în a doua zi de Paști 2018 și a fost provocat de o depășire neregulamentară făcută de preotul Florin Șerbu din Independența. Aproape de Șendreni, Passatul acestuia a izbit frontal un Golf 6 în care se aflau Florin Tenea, soția sa, tatăl său și cei doi copii ai familiei, Dănuț și sora lui.
Pe lângă victimele decedate, socrii clericului din Passat și tatăl lui Florin Tenea, din Golf, fiul său, Dănuț, a rămas astăzi victima cu cele mai grave urmări. La câteva zile după accident, deși părinții săi au început să-și revină, Dănuț, pe lângă traumatismele toracice grave, rupturilor musculare și fisurii de cap femural, a început să sufere extrem de pe urma rănilor la cap.
Transferat la spitalul „Bagdasar Arseni”, a suferit nu mai puțin de trei intervenții chirurgicale pentru a i se opri hemoragia intracraniană. În final, medicii nu au avut încotro și i-au extirpat o porțiune din lobul cerebral stâng, dar asta l-a adus în stare de paralizie aproape totală.
Fiindcă Dănuţ nu se mai poate mişca singur din pat și trebuie deplasat în cărucior cu rotile, tatăl său a trebuit să-i devină însoţitor, încadrat în gradul I de handicap.
Familia a început să aibă mari probleme financiare, mai ales că mama lui Dănuț tocmai ce se confruntase cu o boală nemiloasă și cheltuielile medicale îi aduseseră și așa la limită. Rechizitoriul abia a fost terminat, după mai bine de un an de la accident, dar firmele de asigurări, în ciuda modificărilor legislative și posibilităților de compensare prin regres, nu vor să deconteze vreun leu până la finalizarea procesului.
În primul an de liceu și totuși se zbate să-și continue cursurile
Fiindcă a avut mari probleme mari de orientare, vorbirea îi este afectată grav și membrele de pe partea dreaptă abia și le poate muta cu ajutorul mâinii stângi, Dănuț este total dependent.
În România, tot ce se poate face sunt sedinţe de terapie de câte două săptămâni la Centrul de Recuperare „Nicolae Robanescu de la Bucureşti. Dar asta cu programare, o dată la două sau trei luni. Acasă, părinții se chinuie cu kinetoterapie și Dănuț a început să dea semne de mobilitate pe partea stângă, are momente când se poate orienta, recunoaşte persoane, îşi aminteşte lucruri.
Însă perioada când recuperarea se poate face cu rezultate maxime se scurge vertiginos cu fiecare zi trecută de la accident. Iar statul român atâta poate.
Așa încât Florin Tenea, printr-o cunoștință, a apelat la un centru de recuperare din Baden-Baden, Germania, unde, impersionați de povestea copilului, conducerea clinicii a acceptat să reducă taxa de recuperare de la 500 la 170 de euro pe zi dat fiind că tatăl său, Florin, îi va fi mereu alături.
Îl va îngriji, îl va ajuta să se miște, îi va da de mâncare și va face totul în afară de ședințele de recuperare efective, fiindcă la cei 16 ani și aproape 80 de kilograme, Dănuț are nevoie de un adult puternic să îl sprijine.
Pentru minim două luni de recuperare zi de zi, suma li s-ar putea părea unora modică. Este vorba de 10.000 de euro. Însă pentru familia lui Dănuț, oameni cu salarii medii pe economie, deja ciopârțite de tot felul de cheltuieli medicale pentru rănile suferite de tată și boala mamei, banii aceștia pot fi doar un deziderat.
Dorința soților Tenea este ca Dănuț să-și revină cât mai curând, mai ales că adolescentul, elev la Colegiul „Alexandru Ioan Cuza” este de o tenacitate ieșită din comun.
Printre primii din clasă până la momentul tragicului accident, Dănuţ nu a renunţat nici acum la şcoală, cu toată starea sa fizică deprimantă. La Bucureşti, la centrul de recuperare, i se predau cursuri speciale cu profesori care vin special să îi ajute pe copiii suferinzi, iare notele îi sunt trimise la liceul gălățean de care aparține.
