De vineri 20 aprilie 2018, la ora 15 00, Galații se apropie cu puțin de stadiul de municipium cu resurse arheologico-turistice. La monumentele de clasă A Valul lui Traian și Castrul Tirighina-Bărboși se adaugă și Cavoul Roman. Vineri a fost practic încheiată etapa săpăturilor exploratorii ale sitului și s-a ajuns la nivelul de călcare antic al Cavoului. A ieșit la vedere și porțiunea care a mai rămas din decorațiunea funerară a Cavoului – un brâu pictat lung de vreo 7 m și lat de jumătate de metru. Momentul a fost „călcat” și de Primarul Ionuț Pucheanu, care s-a informat despre cum trebuie dozate lucrările următoare de valorificare. Arheologii sunt mulțumiți: pragul de intrare din rocă masivă de Bașchioi și fragmentele compacte ale plafonului sfărâmat de excavațiile din 1974 sunt elemente consistente pentru o valorizare de impact a romanității din Dacia de la nord de Dunăre.
Gabriel Jugănaru, expert arheolog:
„Cavoul a fost descoperit în integralitate. Cele două camere ale Cavoului sunt bine conturate, camera mare are o lungime de 6,5 m și o lățime a zidurilor de 1,5 m, la fel de bine structurată este și camera mică, cu o lungime de 3 m. Camera mică a fost destinată anumitor ritualuri funerare. Am găsit amprenta la sol a unui mic altar, iar în camera mare dl. Brudiu găsise în 74 o serie de oase umane, care ne duc la ipoteza că defunctul a fost depus în camera mare.
În camera mare, ca și în cea mică, sunt două registre pictate, cu roșu și negru. În camera mare este vorba de o bandă formată din două linii paralele, de la un capăt la altul, delimitate la îmbinările cu pereții de niște linii verticale, și deasupra lor, în două locuri, simetrice ca expunere, sunt două desene geometrizate, poate fi un pătrat sau dreptunghi, cu patru puncte roșii, dispuse simetric.
Nu se știe dacă sunt elemente de heraldică, semnificația se va stabili ulterior.
Datarea vechimii cavoului se va face în funcție de elementele pictate, prin comparare, se vor căuta analogii pentru tipul de decor funerar, și se va ține cont de ștampilele Classis Flavia Moesica, din secolul III și de tot materialul arheologic descoperit de dl. Brudiu. Va fi un raport dedicat interpretării acestor descoperiri – ceramică romană, ceramică sarmatică, obiecte și arme care au aparținut defunctului.
Foarte interesantă este intrarea, o lespede uriașă, din calcar de Bașchioi, din Dobrogea, în care s-a săpat o treaptă, iar în partea dreaptă un locaș pentru un drug de fier, care constituia axul pentru deschidere spre dreapta a ușii.
S-a descoperit și nivelul de călcare interior, foarte important, un strat de cărămidă spartă, pe care s-a depus mortar roman, pe bază de var și un amestec de nisip și cărămidă. E un strat făcut pe loc.
I-am explicat dlui Primar, chiar la sit, cum să punem în valoare stratul pictural, care este o noutate pentru noi. Trebuie făcut un studiu cu specialiști în optoelectronică. E o fază ulterioară, când vor veni specialiști în ultraviolete, ce vor determina foarte bine structura stratului pictural. Arhitectul care face restaurarea va veni cu soluții concrete. Bucățile de plafon dezmembrat vor fi amplasate aproximativ pe poziția lor. Tot ce s-a găsit se va repune pe poziții.
După registrul pictat de jumătate de metru lățime descoperit la interiorul cavoului se vor face propuneri de restaurare și pentru elementele de plafon. În România nu mai avem un astfel de Cavou, este important… Este importantă configurația și modul cum a fost decorat la interior.
Varianta cea mai plauzibilă pare să fie construcția înainte de retragerea aureliană, până în 273 e.n., sau ulterior, în secolul IV, judecând după ceramica sarmatică găsită aici. Dar trebuie mai întâi interpretat tot materialul. Acum n-am mai găsit decât o bucată de sită sau afumătoare. Tot ce am găsit vom introduce în lucrarea pe care o vom prezenta Ministerului Culturii. Este o construcție mare, aparține unui comandant militar, și dacă este așa, a fost construit după retragerea aureliană.
După retragerea romană, au mai rămas aici negustorii, Galații fiind un nod comercial important pentru comerț. Din păcate, erau sub presiunea migratorilor, Valul lui Traian nu mai funcționa, era părăsit….Urmează o interpretare interdisciplinară, se trag concluziile și se propun măsurile de valorificare. Apoi se va întocmi studiul de fezabilitate, proiectul tehnic și alte etape”.
Arheologii care au lucrat la săpături și cercetare spun că din decorațiunile mortuare a fost păstrată o bucată peste așteptări. „O astfel de pictură nu mai este decât la un monument de la Zorile din Constanța”.
