La 100 de ani de la singura confruntare militară de amploare desfășurată pe teritoriul României în anul Marii Uniri, istoria a fost în sfârșit reîntregită și ea.
Monumentul Apărătorilor Orațului Galați a fost dezvelit astăzi dimineață, la ora 11, în aceeași formă ca orginalul clădit acum 95 de ani și distrus după 1946 de comuniști pentru a-i mulțumi pe urmașii sovietici ai bolșevicilor.
Din păcate, în afara gestului absolut lăudabil și datoriei față de înaintași, prezentul și actorii săi au ratat major înălțimea la care, cândva, ne-a ridicat istoria, ca gălățeni și români, în bătălia comemorată.
Inflație de decorații pentru personaje decorative
Un monument atât de important, dedicat unui eveniment aparte și complex din istoriei României pe drumul Marii Reîntregiri, a fost onorat de mult prea puțini dintre cetățenii acestui municipiu de la granița UE.
Indiscutabil, cei ce s-au deranjat să vină la inaugurare sunt o minoritate, risipită printre militari, preoți, directori de instituții, oficialități, jurnaliști și soldații din spectacolul de reconstituire istorică. Se cuvenea ca la momentul festiv și de mare fast, profesori de istorie să-și cheme elevii, oricum mai rezistenți chiar și la gerul de ianuarie, să simtă cum le intră istoria și instinctul patriotic în oase și în minte.
Se poate însă ca liceeni să fi lipsit din vigilență, din dorința de a evita festivismul dulceag al oficialităților la reinaugurarea Monumentului Apărătorilor, preferând accesul la istorie și valori pe căile libere ale internetului.
Și instinctul lor, dacă acesta a fost, nu a dat greș. Fiindcă în afară de momentele adesea memorabile de la festivitate, cum ar fi cel liric, ornat de sunetul buciumelor, și cel al reconstituirii luptelor, penibilitatea politrucilor a mâzgălit și acest eveniment.
La decernarea plachetelor aniversare, printre corpurile de armată și asociația veteranilor de război onorate, s-au strecurat toți vremelnicii din fruntea Consiliului Județului, Primăriei, noianului de instituții din subordinea acestora, dar nici măcar unul dintre inițiatorii acestei recuperări istorice. De exemplu, colecționarul-militant pentru istoria Galațiului, Costel Gheorgiu, sau Asociația pentru Renașterea Galațiului prin care a crescut curentul Galațiul Vechi în Imagini.
Desfășurarea de forțe
În rest, totul a fost conform programului și planificării: circulație blocată pe strada Brăilei, intersecția cu strada I.L. Caragiale și strada Brăilei până în strada Roșiori, oficialități și neoficialități fără număr.
Intonarea Imnului de Stat al României de către Fanfara ”Valurile Dunării” a Centrului Cultural ”Dunărea de Jos” Galați, dezvelirea Monumentului, o slujbă religioasă cam anostă, cuvântări referitoare la însemnătatea evenimentelor din 07/20 – 09/22 ianuarie 1918, un recital de tulnice susținut de rapsozi populari din Cahul (Republica Moldova) și versuri spuse de actorul Vlad Vasiliu.
Dar și o exasperantă procesiune de ipocrizie administrativă, în timpul căreia s-au felicitat și apreciat instituțiile între ele, prin directorii lor de algoritm politic (i s-a spus decernare de plachete, medalii și insigne omagiale). Inclusiv rău-famatul director al Spitalului „Anton Cincu” din Tecuci a fost premiat, deci vă dați seama ce înțeles au istoria și cultul eroilor pentru pigmeii zilelor noastre.
Demonstrația de reconstituire istorico-militară susținută de Asociația ”Tradiția militară” București, Asociația Culturală ”Tomis” Constanța și Asociația ”Deutsches Freikorps” București a fost poate momentul de miez cultural și educativ al festivităților de la Monumentul ”Apărătorii orașului Galaţi”.
Eroismul trecutului care obligă
Așadar, orașele-erou nu au apărut în 1989, Galațiul fiind o urbe eroică (și decorată) încă de dinainte de România Mare.
În memoria acelor lupte, oraşul erou Galaţi a fost decorat de Regele Italiei, prin generalul Pietro Badoglio (1921), şi de Preşedintele Franţei, prin generalul Henri Mathias Berthelot (1922), primind astfel Crucile de Război ale Italiei şi Franţei.
Iar celor prezenți, dar și celor rătăciți după treburi în ziua reintroducerii în peisajul municipiului Galați a „Monumentului Apărătorii Orașului”, le recomandăm două maxime despre minimele istorice: „Istoria este o minciună pe care nimeni nu o contestă” – Napoleon Bonaparte; dar și „Istoria ne arată că din istorie nu învățăm nimic” – Antoine de Saint-Exupery.
