„Se poate și altfel, dar merge și așa!” – acestă deviză de lucru în Primăria Pucheanu PSD Galați produce mediocrități în serie, eșecuri urbanistice în lanț, rezolvări precare și obscure la ampalsamente natural grandioase. Ilustrăm afirmația cu una dintre marile trâmbițări urbane ale administrației Pucheanu – intrarea/ieșirea în municipiu pe direcția Brăila, prin Valea Siretului, în zona Universitatea Danubius/Port Mineralier/ Supermarketuri. Am descoperit – răscolind prin niște documente de arhivă – că între ce s-a propus cândva în mediile arhitecților pentru acea ieșire și ce s-a aplicat în teren, prin voia politrucilor și clienților PSD, e o prăpastie plină de stupiditate și prostie, de ratare de dimensiuni istorice, care va ține Galațiul multă vreme în cloaca sumbră a periferiei mediocre și sărăcăcioase și ponosite a Covurluiului de Dunărea de prea Jos.
„Suntem noi săraci, dar în schimb suntem cumplit de înfumurați și foarte proști”
Vasăzică, Alba Iulia va fi în 2018 un centru expozițional, un laborator de testare, o colectivitate în care vor fi testate mai multe proiecte subsumabile conceptului de smart city. Filosofia experimentului este simplă: „Suntem un oraș prea sărac să ne permitem lucruri de proastă calitate”.
La Galați, această vorbă populară a fost întoarsă pe dos .„Suntem noi săraci, dar în schimb suntem cumplit de înfumurați și foarte proști”. Priviți imaginile de mai jos și cruciți-vă! Ceea ce putea să fie o emblemă de unicitate, o intrare de blazon într-un oraș cu vocație turistică de excelență a fost tras spre mediocritate și promiscuitate. Conceptul „Stup de albine demente” a lovit din nou în rândurile hămesite ale administratorilor școliți de Partid. Conceptul propus de arhitecții de la Atelier 3D- Radu Drișcu avea în vedere dispunerea pe una din laturile treasei care coboară de pe Faleza înaltă a Dunării spre malul jos al vărsării Siretului o serie de căderi de apă, în stil cascadă, sub titlul „Fântâna Dunărea”.
Vederea remarcabilă existentă deja când se intră în Galați dinspre Brăila, pe la Gura Siretului, ar fi fost completată inteligent cu un șir de bazine/fântâni, ce ar fi exploatat vizual și funcțional panta existentă. Dacă pe această temă ar fi fost organizat un concurs, și nu doar o expoziție cu circuit închis pe niște panouri modeste în „Anuala de arhitectură” a Ordinului Arhitecților, filiala Galați-Brăila, poate că zona ar fi beneficiat de o viziune și mai amplă, în care cascadele să fie dispuse chiar pe axa drumului, pentru maximum de spectacol și grandoare.
N-a fost necesarul concurs, dar n-a fost nici măcar suficientul ce s-a propus
Scuarul central a fost transformat într-o movilă înierbată, plină de kitsch (bordura cu înălțime dublă- în ce scop? a fost vopsită în roșu PSD) nu are nici o estetică, nici un strop de originalitate, ba mai mult, a fost desenată fără alveolele și spațiile necesare virării intermediare. Spațiul de virare a fost lăsat prea mic, astfel încât mașinile hârșie bordurile cu roțile sau chiar cu tablele (vezi urmele lăsate).
Cârpelile ulterioare și iarba uscată de lângă bordură pune sub semnul întrebării investiția uriașă în instalația de udat iarba. Punctele de interes de care amintește documentul arhitecților au fost împinse în „Parcul Tineretului” de pe versant (corect ar fi Parcul Haitelor Vagaboande”, după numărul uriaș de câini periculoși aflați în zona atacată cu studiu de fezabilitate). Problema este că întreg conceptul numit „Fântâna Dunărea” , compus din secvențele „Pădurea Neagră”, „cascadele” și „Marea Neagră” s-au pierdut (definitiv?) undeva între atelier 3D și Primărie.
„Parcul de aventură” proiectat a rămas o aventură urbană dubioasă, mai ales că a apărut un zid de separație și o rezolvare chisnovatică a circulațiilor pe sub pod (un sens giratoriu gigant în loc de un zid de beton ar fi creat un amplasament dominant, pentru una dintre sculpturile în metal ale Taberei din 2016, lucrări care ruginesc la Șantierul Damen), și a dispărut în necunoscut și pasarela de traversare din zona locuită, peste stradă și peste Mare.
