Dacă îi reușește lui Raed Arafat trecerea în coordonarea DSU a Urgențelor, vom avea ce nici măcar Rusia nu are.
Aceasta cu toate că mamutul organ de forță multilateral competent pe care dorește să-l creeze Raed Arafat fix cu EMERCOM-ul rusesc seamănă.
Dar nici în Rusia (încă) nu au ajuns secțiile medicale de urgență civile pe mâna gradaților.
Actualmente, unitățile/compartimentele de primiri urgențe sunt gestionate și finanțate în cadrul unităților sanitare de către Ministerul Sănătății (MS). Banii pentru funcționarea acestora vin, în proporție de 91%, de la MS și, atunci când fondurile se termină, se apelează chiar la asigurările medicale ale cetățenilor, așa cum am exemplificat într-un articol publicat recent chiar AICI, pe ALTERNATIVA – Jurnalism Fără Mogul.
Practic, în prezent, treaba departamentului pentru situații de urgență (DSU) se cam termină la poarta UPU/CPU. Însă până și ambulanțele roșii sunt achiziționate din banii Ministerului Sănătății. Doar că DSU face achizițiile publice majore pentru echipamentele medicale, ambulanțe, dar și pentru consumabilele curente, departamentul lui Arafat gestionând și multe din proiectele UE din domeniu.
Deci, MS plătește mare parte din aceste achiziții, dar nu are niciun control asupra lor. Însă tocmai controlul asupra acestui buget uriaș este singura explicație plauzibile pentru transformarea lui Raed Arafat într-un demnitar atât de influent încât pare „intangibil” în poziția sa de peste 8 ani încoace.
Mai nou, Arafat dorește ca tot sistemul medical de urgență – inclusiv Ambulanța și secțiile de urgență de la spitale – să treacă prin lege la Ministerul Administrației și Internelor (MAI). A fost pus în dezbatere publică un proiect de reorganizare al MAI ce prevede ca asistența medicală de urgență din orice instituție sanitară să fie coordonată de DSU.
Ministrul Rafila susține că s-a apelat inclusiv la o eludare a instituției pe care o conduce în procesul de avizare al proiectului de lege pentru reorganizarea MAI, MS fiind scos de pe lista ministerelor care trebuie să-și dea avizul.
„Lucrurile au fost construite pas cu pas, inclusiv referirea la o ordonanţă pe care a generat-o domnul doctor Arafat în anul 2014 (…) când făcea referire la integrarea şi la coordonarea serviciilor de medicină de urgenţă, dar [numai] în situaţii de urgenţă. Eu nu cred că situaţiile de urgenţă reprezintă o normalitate. Sunt situaţii excepţionale, sunt rare, sunt periodice se întâmplă o nenorocire. Chiar scrie acolo foarte clar până la restabilirea stării de normalitate. Or, dacă şi starea de normalitate devine o stare de urgenţă (…),
a afirmat Rafila, subliniind mai departe că se încearcă inducerea unei confuzii pentru a se spori atribuțiunile DSU:
„Există o confuzie deliberată care se lansează pe piaţă. Medicina de urgenţă este o specialitate medicală, situaţia de urgenţă este cu totul altceva. (…) Medicina de urgenţă înseamnă că există un corp medical calificat, format din medici de specialitate medicină de urgenţă şi asistenţi medicali care lucrează în serviciile de ambulanţă şi în unităţile de primiri urgenţe. Aceste două structuri sunt finanţate integral de către Ministerul Sănătăţii, iar coordonarea, în mod abuziv în momentul de faţă, vă spun că nu este susţinută de niciun act normativ, de fapt, de nişte ordine de ministru, lucruri de genul ăsta care sunt la limită (s.n.). (…) Adică noi îi plătim [pe medici] şi Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă îi coordonează. (s.n.) Asta nu înseamnă că eu trebuie în momentul de faţă să subordonez ambulanţa, adică 91% din intervenţii, Ministerului Administraţiei şi Internelor, [respectiv] unităţile de primiri urgenţe, pe care tot noi le finanţăm, Ministerului Administraţiei şi Internelor. ”
Tangențial, Alexandru Rafila a a sugerat și că Arafat încearcă un model care ne scoate în afara țărilor civilizate, democratice, atenționând că Parlamentul trebuie:
„să adopte o hotărâre care să fie în concordanţă cu legile din România, cu logica, dacă vreţi pentru că discutăm şi de logică şi cu exemplele din toate celelalte ţări membre ale Uniunii Europene pentru că nu există un astfel de sistem în nicio altă ţară.”
Este adevărat că niciunde nu mai avem așa ceva, cum spune Rafila, ca sistemul medical de urgență să se afle în subordinea unui minister cu „epoleți”. Dar o comparație cu formele instituționale cele mai asemănătoare celei pe care vrea să o construiască Arafat ar putea revela o miză mult mai înaltă chiar și decât au întrevăzut cei care s-au aplecat puțin asupra intențiilor fondatorului SMURD.
Raed Arafat – un posibil viitor Serghei Șoigu al României?
Ministere ale situațiilor de urgență au doar Rusia și țări satelitare/tributare acesteia: Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Kazahstan, Kîrgîzstan, Tadjikistan, Uzbekistan. Iar mai nou (2018) și China și-a făcut un astfel de minister rezultat din comasarea departamentelor de urgență de la mai multe ministere (Sănătate, Interne, Administrație).
Ca să știm cu cine ne-am compara dacă am aplica viziunea lui Arafat.
Ministerul Situațiilor de Urgență (cunoscut internațional drept Emargency Control Ministry – EMERCOM) a fost fondat în 1994 sub Boris Elțîn, iar primul conducător i-a fost Serghei Șoigu (care l-a condus între 1994 și 2012).
Șoigu este actualul deținător al portofoliului Apărării din Federația Rusă, foarte (poate cel mai) apropiat aliat și confident al lui Putin, omul pe care mulți din cercul puterii îl văd, la o adică, drept cel mai probabil succesor al liderului de la Kremlin.
Un studiu semnat de Roger Roffey* de la Agenția Suedeză de Cercetare în domeniul Apărării pentru ministerul sudez de resort îi găsea EMERCOM-ului drept hibe majore exact ceea ce caracterizează și activitatea DSU condus de Arafat în România:
„Are loc o schimbare lentă (s.n.) spre mai multe componente de atenuare și prevenire, comparativ cu abordarea anterioară, simpla reacție la urgențe și dezastre doar atunci când acestea au avut loc deja.
Cu toate acestea, alocările bugetare pentru EMERCOM sunt încă concentrate în mare parte pregătire și răspuns. Atât capacitățile de planificare, cât și de răspuns au fost mult întărite. Caracteristica sistemului de urgență [rusesc] este un sistem centralizat cu rol de management și monitorizare, având o structură regională subordonată. (…) Există, totuși, o slăbiciune clară în sistemul de guvernare rus pentru a gestiona serioase urgente. În sistemul de management al crizelor din Rusia, oficialii de la nivelurile subordonate sunt reticenți în a lua decizii independente de teamă să nu fie învinovățiți de către autoritățile federale și uneori așteaptă până când li se ordonă să acționeze de către superiorii de la niveluri centrale.”
Așadar, abordarea pompieristică, post-factum, dar și sistemul centralizat de comandă a răspunsului la situațiile de urgență sunt caracteristici deficitare observate de către suedezi. Și pe care le putem observa și la noi.
Și mai notează studiul citat:
„O altă reacție remarcată a fost că oficialii nu au raportat cât de gravă era o situație cu adevărat pentru a nu fi ulterior învinovățiși. (…) O alta [reacție] este aceea că autoritățile tind să se concentreze pe probleme pe termen scurt – cum ar fi compensarea și nevoia de adăposturi sau reconstrucție, pentru a satisface așteptările imediate ale publicului larg – în timp ce neglijează aspectele pe termen mai lung după o urgență, inclusiv prevenirea incidentelor viitoare. Cei însărcinați cu gestionarea crizei sunt, cu alte cuvinte, foarte conștienți de «jocul vinilor» după un eveniment în care liderii identifică «țapi ispășitori» pentru a evita să fie ei înșiși învinovățiți.”
Studiul a fost făcut la patru ani după ce – cu o „escală” de câteva luni în poziția de guvernator al Regiunii Moscova (Moskva Oblast) – Șoigu ajunsese deja din poziția de ministru al situațiilor de urgență în cea de șef al Apărării Federației Ruse.
Se presupune astfel că „schimbarea lentă” într-un oarece mai bine, observată de studiul citat mai sus, era făcută, logic, de către cei care i-au urmat în funcție lui Șoigu la EMERCOM.
Fiindcă aspectele semnalate intuim că vă sună extrem de cunoscut, nici nu mai detaliem discuția.
Ne limităm să conchidem că, dacă ar studia dincolo de implicațiile bidimensionale, în plan apropiat, ale proiectului lui Arafat – adică mizele financiare și de putere în aparatul guvernamental – analiștii ar putea vedea în perspectivă o posibilă ascensiune a lui Arafat către o poziție supremă în stat.
Să nu uităm că nu demult, în spațiul public apăreau ba un proiect de creștere a numărului angajaților din DSU de la 30 de mii la 90 de mii – laolaltă cu multe atribuții de forță adăugate prerogativelor acestora – ba un proiect de control al informațiilor din media printr-un grup de lucru coordonat, ce să vezi, tot de DSU…
Pentru noi ca cetățeni, dincolo de implicațiile financiare și de putere politică din aspirațiile lui Arafat, imediate sau pe termen lung, ar trebui să ne intereseze înseși principiile de funcționare ale statului de drept. Unul dintre acestea este separația puterilor și nu vorbim aici doar de puterile fundamentale: legislativă, executivă și cea a justiției.
Dar imaginați-vă cum ar fi ca, bătuți sau gazați de jandarmi pe la proteste ori doar călcați de mașini de poliție pe trecerea de pietoni, cetățenii României să ajungă la Urgențe tot pe mâna Ministerului de Interne.
Li s-ar verifica oare semnele vitale cu bocancul, cum a făcut polițistul care a accidentat mortal o fetiță în București și pe care-l vedeți în imaginea de deschidere? Nu e o glumă, ci o preocupare foarte serioasă vizavi de chestiunea esențială a calității actului medical coordonat de o instituție de forță.
Banii la grămadă, dar responsabilitatea la Sfântu’ Așteaptă
Evident, pentru ministerul din care rezultă cei mai mulți pensionari speciali, cu o vârstă a cărei frăgezime rămâne neegalată în rândul pensionarilor proveniți dar și din rândul altor ministere cu „speciali”, bugetul uriaș al medicinei de urgență, cifrat undeva pe la 2 miliarde de lei anual, ar fi mană cerească.
Acum câțiva ani, aproape 50% din bugetul alocat MAI se ducea pe completarea pensiilor propriilor „speciali”, de la nivelul pentru care au și cotizat la sumele exorbitante cu care sunt răsplătiți după doar 20-25 de ani de muncă efectivă.
Între timp, situația s-a mai reglat prin alocările din PIB, că nu prea mai rămâneau bani pentru cheltuielile curente și adesea vitale: veste antiglonț, combustibili, muniție de antrenament, echipament, logistică etc. Dar au explodat din nou cheltuielile, în special după ce s-au aprobat creșteri dar și sporuri salariale uriașe – cum ar fi cel de 175% (da,. o sută șaptezeci și cinci la sută în plus, pe lângă salariul normal!) pentru turele lucrate în weekend și în zilele declarate sărbători legale, ca și cum meseria de polițist ar fi una care în mod normal se prestează doar în zilele lucrătoare…
În foamea de bani actuală, vă dați seama ce bine ar prinde punerea în același coș, al bugetului MAI, și a unei mari părți din bugetul MS…
Revenind la interesul nostru, de cetățeni, ce beneficiu ar aduce, de exemplu, trecerea medicinei de urgență în curtea Ministerului de Interne și, atenție, în acea parte nedemilitarizată, unde se află, de exemplu, DSU și filialele sale județene, ISU?
Într-o țară în care malpraxisul medical este foarte greu de adus în fața instanței, în care Colegiul Medicilor este un adevărat sindicat al profesiei, în care aproximativ 40% din actul medical este lovit de malpraxis numai dacă ne gândim la incidența infecțiilor nosocomiale, competență a Parchetului Militar pe actul medical de urgență ne trebuie nouă, nu? Batiste pe țambale precum în dosare ca cel din 10 August 2018…
Practic, zilele acestea, dincolo de protagoniștii Alexandru Rafila și Raed Arafat – doar două inițiale inversate din aceeași grupare politică chitită pe bani și putere – avem o dispută care ar trebui să ne alarmeze vizavi de încotro se îndreaptă statul român: înapoi în brațele purtătorilor de grade?
* Roffey, Roger, Russia’s EMERCOM: Managing emergencies and political credibility, FOI-R–4269–SE, mai 2016, https://www.foi.se/rest-api/report/FOI-R–4269–SE,
Dacă-ți place ce citești și vrei să continuăm, ne poți face o donație AICI. Sau poți da click mai jos, spre contul de Patreon al ALTERNATIVA – Jurnalism Fără Mogul. Mulțumim!
One commentOn Statul cu epoleți și indiciile unui posibil Serghei Șoigu al României. Vom ajunge să fim investigați cu bocancul la Urgențe?
Corect. Când vine SMURD-ul la caz, este ca și cum te salvează armata. Tot respectul ptr ei, dar nu este profesionistul de care este nevoie.