Deși în decembrie 1989 s-a strigat „Jos comunismul!”, mulți comuniști au rămas printre noi. Și, mai grav, „Jos securismul!” sau „Jos securiștii!” nici măcar nu s-a strigat atunci…
Statul român a rămas și astăzi, după aproape 32 de ani de clamată revenire la democrație, mumă pentru unii și ciumă pentru alții. Pensionarea recentă a fratelui unui fost lider politic ne arată că „specialii domnesc” de la vârful statului în jos chiar și atunci când nu-i vedem.
Leonard Orban este fratele (cu doi ani) mai mare al lui Ludovic Orban. S-a născut pe 28 iunie 1961 și va ieși pe 1 noiembrie la pensie, din funcția de consilier prezidențial.
A împlinit 60 de ani, dar și stagiul minim de cotozare, de 35 de ani de muncă, conform celor scrise în CV.
Coincidență, Administrația Prezidențială a României a anunțat că Leonard Orban va fi pensionat la cerere exact în ziua în care fratele său, Ludovic, a părăsit grupul parlamentarilor PNL pentru a deveni independent. Dar Președinția îl trimite acasă pe Leonard Orban în termeni elogioși, cu decorație chiar.
Leonard Orban a terminat ingineria la Brașov și în 1986 s-a angajat la fabrica de tractoare (cu șenile) din Miercurea Ciuc. Deși departe de București și în vremurile cele mai crunte ale comunismului, reușește să se înscrie (în 1988) la o a doua facultate, Academia de Științe Economice din București, pe care o termină cu doar un an înainte (1992) de a deveni consilier parlamentar la Camera Deputaților.
Stranii coincidențe în biografia fratelui lui Ludovic Orban
Pentru Leonard Orban ar fi fost greu să urmeze cursurile ASE-ului bucureștean de la 300 km, de la Miercurea Ciuc. Mai ales în vremea comunismului, când rația de benzină era de 16 litri/lună pentru oameni obișnuiți, iar trenurile numai la timp nu veneau, plus schimbarea obligatorie în Brașov pe care ar fi trebuit s-o facă.
Dar cine a căutat biografii mai amănunțite a putut observa că viitorul înalt funcționar de stat Leonard Orban a lucrat la Miercurea Ciuc doar trei ani, până în 1989. 1986-1989, Apoi a ajuns brusc la Întreprinderea de Antrepriză Construcţii Speciale Industriale şi Montaj (I.A.C.S.I.M.) din Bucureşti (1989-1990) şi ulterior la Institutul de Cercetare în Tehnologia Construcţiilor de Maşini (I.C.T.C.M.) din Bucureşti (1990-1993). Practic, viața i-a oferit norocul „bucureștenizării”, cu slujbă inclusă, când alții nu-și găseau de lucru nici în orașul de baștină.
Dar cine sunt Leonard și Ludovic? Fii lui Ludovic Orban senior. Acesta, conform săpăturilor făcute de scormonitorul de arhive CNSAS Fabian Anton, era cândva (prin 1953 mai exact) sublocotenent și șef birou II la Ministerul Securității Statului, Regiunea Stalin (Brașov).
Șeful lui Ludovic Orban (tatăl) era pe atunci celebrul colonel Ambruș Coloman, un torționar vestit pentru brutalitatea sa, avansat ca director al Direcției Ministerul Securității Statului, Regiunea Stalin, ca mulțumire adusă pentru că, între 1948 și 1951, pe cînd era director al Direcției Regionale a Securității Timișoara, a coordonat, alături de maiorii Aurel Moiș și Zoltán Kling, represiunea împotriva grupurilor de partizani anticomuniști din Munții Banatului și Mehedințiului.
Mai mult, Ambruș Coloman, ca director al Securității pe Regiunea Timiș, avea în subordine și Securitatea Arad, unde șef era tatăl doctorului epidemiolog Rafila cu care defilează astăzi PSD ca propunere de prim-ministru, Alexandru Rafila, sr.
De altfel, și Ludovic Orban, sr., apare ca anchetator al „elementelor dușmănoase” politicii staliniste, fiind la un moment dat consemnat ca unul din anchetatorii arhimandritului Teofil Părăian, de la mănăstirea Brâncoveanu – Sîmbăta de Sus – după cum i-a mărturisit, pe vremuri, chiar marele duhovnic publicistului Fabian Anton.
Același cercetător de arhive aduce precizări și vizavi de unchiul fraților Orban, fratele lui Ludovic Orban, sr.: acesta este Imre Orban (zis și Emeric Orban), născut la 3 octombrie 1920, în Odorheiul Secuiesc, fiul lui Domokoș și al Juliannei.
Imre Orban a fost angajat inițial între 1948 și 1950 la Direcția Regională Brașov/Stalin a Securității Statului unde, în 1951, este numit locotenent major, în 1954, apoi căpitan și șef serviciu, iar în 1955 locțiitor șef de birou. Imre Orban a trecut în rezervă în februarie 1956.
Parcursul profesional fabulos al lui Leonard Orban
Leonard Orban, după o carieră birocratică mediocră, s-a pensionat la o dată ce indică o stranie coincidență, dar a primit cele mai înalte onoruri de la România, va primi și pensie specială, ba chiar și una europeană, iar România va rămâne în urma sa tot codașa Uniunii Europene, cu un picior aproape în afara acestui spațiu de civilizație și democrație.
Revenind la Leonard Orban, imediat ce a absolvit ASE București, acesta a început să lucreze la Camera Deputaților, direct la departamentul de relații europene și internaționale.
A fost întâi Secretar tehnic al Comitetului Parlamentar Mixt (CPM) Uniunea Europeana (UE) – România, apoi al Delegaţiilor Parlamentului României la Parlamentul European, COSAC şi Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice a Mării Negre (APCEMN).
Trebuie observat că, odată cu ascensiunea lui Leonard, începe să răsară din neant și celălalt Orban, Ludovic.
Acesta, fost ingineraș de provincie la Izolatorul Târgu Secuiesc și apoi la Tractorul Brașov, parvine în Capitală direct redactor-șef (!) la „Viitorul Românesc”. Apoi, din obscur consilier local de sector (întâi la 3, apoi la 1, din partea PL ’93), ajunge, sub guvernul Convenției Democratice, director de Relaţii Publice în cadrul Agenţiei de Politici Energetice din România. Apoi secretar general la Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap. Și de aici i se deschid ușile a tot felul de posturi prin guvern, inclusiv la Secretariatul General.
Și n-a murit Ludovic de foame nici după plecarea CDR de la putere, ajungând ba șef pe la Agenția Naţională a Funcţionarilor Publici, ba pe la o fundație. Fiindcă fratele mai mare, Leonard, era tot pe cai mari.
Mai exact, în perioada mai 2001-decembrie 2004, Leonard deţine funcţia de negociator şef adjunct cu Uniunea Europeană, pentru ca apoi în perioada decembrie 2004-aprilie 2005 să fie negociator şef al României cu Uniunea Europeană.
„Steaua României în grad de Cavaler” acordată recent de către Klaus Iohannis nu este o decorație singulară pe pieptul bravului Leonard Orban. În 2002, acesta a mai fost decorat de către Preşedintele României, pe atunci Ion Iliescu, tot cu gradul de Cavaler al Ordinului Naţional „Steaua României”, distincţia fiind acordată pentru „contribuţia adusă integrării României în NATO”.
Așadar, Leonard Orban nu a lucrat în mină, nu a salvat vieți în sala de operație, nu s-a luptat pe fronturi pentru a reprezenta România în acțiuni de impunere a democrației și nu a descoperit vreun medicament-minune. Ci pur și simplu și-a îndeplinit corect și sârguincios atribuțiunile de birocrat în diverse instituții de cooperare europeană.
Ba chiar am putea spune că, în ce privește negocierile pentru aderarea a României la UE, acestea au fost atât de prost făcute încât nici astzăzi nu scăpăm de MCV fiindcă justiția românească are mari deficiențe în funcționare, învățământul și sănătatea sunt mult sub orice standarde europene, institruțiile de forță abuzează cetățenii, statul de drept este în continuare șchiop, iar economia funcționează tot haotic, suprareglementată și birocratizată, dar la fel de puternic parazitată de speculatori, spălători de bani, evazioniști fiscali etc.
Apropo, după decembrie 2012, când noua putere parlamentară (USL) a trebuit să-și facă loc propriilor sinecuriști, Leonard Orban – fost ministru titular la Afaceri Europene în guvernul Boc 2, în guvernul Mihai Răzvan Ungureanu, dar și în guvernul Ponta 1 – a plecat de la guvern.
Dar nu a plecat acasă. Ci a avut grijă Victor Ponta să-l debarce într-un post călduț, la Institutul European. Plus ce mai câștiga de la Universitatea Româno-Americană, ba și de la Academia Română filiala Cluj, se făcea cu câteva mii de euro lunar de la stat.
Mai ales că, pe lângă Institutul European, Leonard Orban începe activitatea și ca acționar la firma Orbam Biriș European Consultants SRL. Cu sediu chiar pe bulevardul Aviatorilor din București, adică acolo unde-și au sediul majoritatea ambasadelor și consulatelor importante. Acolo unde o chirie nici nu vreți să știți cât costă.
Firma a fost înființată, evident, împreună cu Gabriel Biriș, coacționar egal. Care a ajuns și ministru de Finanțe în guvernul Cioloș-PSD. De unde a trebuit să plece rapid ca urmare a scandalului legat de implicarea sa în mai multe firme off-shore și consultanță în „optimizare fiscală” acordată unor „golani” financiari numai unul și unul – Ovidiu Tender, Marian Cioceanu, Petre Marinescu etc.
Așadar, „dublul medaliat” cu Steaua României în grad de Cavaler era la un moment dat și salariat la stat. la Institutul European, plătit de MAE, și acționar la privat în același domeniu, într-o firmă de consultanță europeană în care se asociase cu un „pirat fiscal”. Dar din firmă, evident, nu lua salariu, ci apare la un moment dat cu niște venituri pe PFA de vreo 7 mii de lei. Că la salarii se plătesc taxe la greu, la PFA doar pentru ce rămâne în urma deducerii cheltuielilor…
Iar firma Orban Biriș European Consultants, la cifre de afaceri de sute de mii de euro, avea cheltuieli și mai mari, ieșind ani la rând pe minus…
Într-un final, Leonard Orban a aterizat la Președinție, pe post de consilier, după ce s-au mai stins ecourile apartenenței sale la regimul băsist. Astfel, în decembrie 2015, a scăpat și de partea sa de acțiuni din Orban Biriș EC SRL, vânzând-o cu 20 mii de lei. Nu înainte de consemna că și-a împrumutat firma din care pleca cu 43.100 de euro, conform declarației de avere…
În plan european, o contribuție neglijabilă
Devenind în 2004 secretar de stat la Ministerul Integrării Europene și apoi consilier prezidențial al lui Băsescu, propunerea pentru funcția de comisar european pentru multilingvism a venit aproape de la sine din partea statului român pe numele lui Orban Leonard.
De fapt, postul de comisar european pentru multilingvism era un “mini-portofoliu”, dupa cum se exprima pe atunci vicepreședintele socialiștilor europeni, Hannes Swoboda, mai degrabă un post administrativ. Doar că Leonard Orban s-a remarcat prin două decizii discutabile în această funcție.
Una ar fi aceea de a se înlocui dublajele de voce la filmele străine cu subtitrare în tot spațiul european. Măsură ce a defavorizat o mulțime de angajați din domeniul studiourilor de dublare: actori, sunetiști, monteuri, regizori de sunet etc. Așa au proliferat firmele cu 1-2 angajați, traducători plătiți cu sume minime și prestații la limita lui Google Translate.
Însă când a venit vorba de introducerea limbilor regionale în ședințele Parlamntului European, Leonard Orban s-a eschivat, spunând că impunerea limbilor regionale ca limbi oficiale este foarte puțin probabilă, atâta timp cât este nevoie de o decizie unanimă a statelor membre pentru a schimba legislația actuală.
De fapt, prin introducerea limbilor limbilor naționake în plenul european, multe dintre problemele și aspectele pe care guvernele le țin ascunse – cum sunt, de exemplu, atacurile la adresa independenței justiției din Polonia și Romînia – ar ajunge saă fie cunoscute și s-ar pune rapid în dezbaterea parlamentară europeană, nu doar atunci când sare capacul de pe oală, cum se spune.
Dacă este să vorbim despre o contribuție majoră a unui român la funcționarea spațiului european, să amintim, de exemplu, raportul inițiat de europarlamentarul Adina Vălean care a condus, în final, după mai multe încercări ale altor europerlamentari și comisari europeni, la eliminarea tarifului de suprataxare în roaming în spațiul UE.
Așadar, bine propulsat și plasat în cancelariile în care trebuie, orice inginer de tractoare are în geanta de scule bastonul de consilier prezidențial, șef de partid, comisar european, ministru sau secretar de stat etc. Dacă nu știați asta, mai citiți o dată povestea fraților Orban, de mai sus – poate începeți chiar s-o și credeți.
De mult nu ne mai așteptăm ca cititorii să sprijine material Alternativa – Jurnalism fără mogul. Dar, totuși, pentru foarte rarele posibile excepții, străine de mentalitatea perdantă majoritară, avem multiple posibilități de donare aici AICI. Sau pot da click mai jos, spre contul de Patreon. Mulțumim oricum, fie doar și pentru lectură!
