Deciziile proaste, luate probabil la beție sau în sediu de partid, afectează uneori și vremelnicii cocoțați în funcțiile de autoritate ale Galațiului, nu doar cetățenii.
La fel s-a petrecut și de Ziua Marinei din acest an când oficialii au salutat, pătrunși de importanța funcției, iar militarii au dat onorul unui ponton-restaurant în loc de navele militare care au defilat pe Dunăre.
Aceasta s-a întâmplat fiindcă, încă de pe vremea primarului Marius Stan, în fața scărilor monumentale ale uneia dintre cele mai frumoase faleze de pe cursul Dunării, cea a Galațiului, a fost ancorat un ponton-restaurant.
Iar pontonul a putut ajunge acolo sub oblăduirea tacită a Primăriei fiindcă altă decizie proastă, de data aceasta luată la nivel național, a scos cândva malul stâng al Dunării din zona Galațiului – între gura de vărsare a Siretului și zona din apropierea gurii de vărsare a Prutului – de sub administrarea Apelor Române. Și l-a dat pe mâna Primăriei Galați, dominată de 30 de ani de neocomuniștii vopsiți fie în PDSR, APR, UNPR sau, bineînțeles, PSD.
Astfel, în loc de panoramă asupra fluviului – locul unde în fiecare sărbătoare a Sfintei Marii, de Ziua Marinei, puteai admira defilarea navelor – privirea se poticnește astăzi în cârciuma plutitoare a unor întreprinzători cu vizibile conexiuni la PSD.
Botezat „Patru Pești”, pontonul-restaurant este o combinație grotescă între un garaj și o terasă îngrămădită, de cartier. Acest cameleonism arhitectonic este menit să permită configurarea pe orice vreme și după orice reguli privind fie spațiile de alimentație publică interioare, fie cele exterioare; inclusiv când vine vorba de regulile privind fumatul, funcționarea teraselor în pandemie etc.
Proprietari sunt Camelia Alice și Cristian Ștefan, fiica și ginerele lui Aurel Cosoreanu, un cârciumar vestit pentru restaurantul pe care îl deține central, în Galați, încă de la începutul anilor ’90.
Atâta doar că, pe lângă reputația profesională incontestabilă, Cosoreanu senior este renumit și pentru buna colaborare cu PSD Galați, despre care am mai scris aici, în Alternativa – Jurnalism fără mogul.
Să ne amintim că PSD Galați dădea de mâncat și de băut, la Cosoreanu. “Puteți aduce încă 2-3 persoane. Va veni și domnu’ primar Pucheanu”
Probabil că acesta este și motivul pentru care, partinic judecând probabil, primarul pesedist Ionuț Pucheanu nu a găsit nici el de cuviință – în ciuda adversității afișate față de abuzurile predecesorului său – să le dezlege parâmele de la ponton fiicei și ginerelui lui Cosoreanu și să-i lase să plutească unde or vedea cu ochii, numai în văzul priveliștii gălățenilor asupra Dunării nu.
Iar primarul ar fi avut și baza legală să facă presiuni instituționale pentru un asemenea gest de mare impact între gălățenii care îi plătesc salariul inclusiv pentru a se preocupa de modul în care arată orașul în conivență cu fluviul care-l definește aproape total.
Există încă din 2011 un ordin de prefect, contrasemnat de șeful Inspectoratului pentru Situații de Urgență, prin care se cere ca zona din dreptul scărilor să rămână liberă pentru eventuale intervenții de urgență.
Bine, este de amintit și faptul că, la fel cum domnul Cosoreanu este un reper în branșa sa, nici noi nu ne lăsăm mai prejos în ce privește reputația și mai ales impactul în plan jurnalistic. Astfel că, pentru o corectă reamintire a istoriei, după ce am scris noi despre chermeza anunțată pentru 4 martie anul trecut, PSD-ul a trebuit să-și ia mâncarea la pachet.
S-a spart petrecerea PSD! De frica protestelor, mâncarea s-a dat la pachet, iar dansul s-a făcut tiptil, cu coada între picioare | VIDEO
Reclamă mascată cu autorități
Revenind la ceremonia de ieri, 15 august, trebuie remarcată situația deopotrivă jenantă și penibilă a unor ditamai autoritățile și cadrele militare gălățene puse să salute și să dea onorul cu ochii-n borșurile, plachiile, tochiturile și saramurile clanului Cosoreanu.
Practic, înainte să ajungă la flamurile navelor militare, saluturile și onorurile pline de emfază și solemnitate au trecut prin farfuriile mesenilor de la Patru Pești.
Astfel, le-au dus militarilor de pe navele aflate în defilare – în coada sentimentelor de aleasă prețuire și recunoștință – și ceva iz de ceapă, usturoi, ardei iute și alte ingrediente esențiale pentru o masă pescărească.
Mai în glumă, mai în serios, se poate spune că ditamai autoritățile gălățene, dincolo de ceremonia anemică și ipocrită de Ziua Marinei, cu două nave militare scoase la defilare și o grămadă de nave civile lipsă fiindcă la Galați nu sunt condiții de ancorare, au făcut reclamă mascată pontonului-restaurant Patru Pești. Așa, pe față!
„Cât costă închirierea autorităților pentru o acțiune de marketing? De ziua Sf. Ion de exemplu. Că, dacă tot se pun la costum cu o zi înainte, de Bobotează, aș vrea să-i propun o sărbătoare cu tedéum și paradă militară și lui nea Jan, proprietarul restaurantului omonim, din Bariera Traian…”
Întrebarea de mai sus aparține publicitarului de mare angajament, Advertorică Venturiano, care s-a arătat foarte interesat de garnitura de îmbățoșați cu ochii-n soare și-n pontoane de astăzi.
Deși, dincolo de glumă, situația lipsei unui loc public generos, necontaminat de încropeli, la malul Dunării, la Galați, este una care ar fi tragi-comică dacă n-ar fi de-a dreptul jenibilă. Adică jenant de penibilă, dovedind că peștele de la cap se împute și derizoriul solemnității vine de la deciziile fără cap.