Protestele din ultimele două seri sunt doar în parte despre împotrivirea la restricțiile anti-COVID-19. Preponderent, este vorba despre o falie între cetățeni și autorități.
Cetățenii furioși au întotdeauna dreptate. Cel puțin, în parte. Indiferent de ce parte a spectrului politic se manifestă.
Chiar dacă nu sunt de acord cu majoritatea celor strigate sau claxonate la protestele din seara de duminică, 28 martie 2021, și de ieri (luni, 29 martie), am fost să le văd de-aproape, măcar ca să-mi dau seama ce fel de oameni sunt în stradă. Și așa ar fi trebuit să meargă și reprezentanții autorităților: prefecții din județele care s-au „remarcat” prin manifestanți furioși inclusiv la adresa spitalelor, primarii care s-au baricadat în case, ca la Timișoara, ministrul Sănătății, purtător facultativ de mască, sau Dumnezeul medical al pompierilor, secretarul de stat care ne spune când se împart pijamalele acasă.
Și poate așa ar fi aflat și că majoritatea celor din stradă nu este constituită din derbedei care aruncă cu pietre sau huiduie ambulanțe și dau foc la măști. Ci din oameni obișnuiți, cu salariul minim sau maxim spre media pe economie. Oricum sub media lefurilor de bugetari. Cetățeni de rând, nu din cei care aglomerează pârtiile de schi sau terasele de fițe, cu acoperiș și pereți transparenți, în weekend.
Mai degrabă, păreau amărâții pentru care o nouă primăvară „arestată” ar putea însemna alte ieșiri ratate la un biet grătar în păduricile de agrement din preajma orașelor sau la un pescuit pe un mal de râu neamenajat ori, lux suprem, la niște pensiuni cu preț redus, pentru două nopți o dată la două-trei weekenduri.
De fapt, protestele acestea, ca temporalitate, sunt și despre venirea primăverii. Adică a sezonului cald, favorabil ieșitului în stradă. Că nemulțumirea, oricum, s-a instalat de mult.
Nemulțumirea, de exemplu, pe care am auzit-o în gura multora dintre cei adunați în fața cordonului de jandarmi, că școlile stau închise dar transportul în comun, mallurile și cozile la taxe și impozite sunt aglomerate fără să-i pese nimănui.
Doar că acum te apasă mai tare faptul că, deși ziua se lungește, un oengist ratat ajuns mare secretar de stat sub toate guvernările, ți-o scurtează fără explicații, în baza unor statistici numai de el știute ce mai degrabă frizează arbitrariul sau incompetența, la alegere.
Statul, exemplu de toată jena pentru cetățeni
Pe de altă parte, aceste proteste sunt despre lipsa de comunicare. Și de exemplu personal.
Deși a aruncat cu zeci de milioane de euro în marile televiziuni și restul presei mogulizate, Guvernul nu reușește să explice lucruri simple. De exemplu calcularea ratei de infectare, strategia desfășurării anului școlar sau, foarte grav, legislația în baza căreia bolnavii de COVID-19 pot fi tratați inclusiv prin legarea de pat.
Apropo, spoturi bazale, pe înțelesul tuturor, despre cum să te înscrii pe platforma de vaccinare ați văzut pe vreun canal TV așa cum sunt cele care îți arată cum să porți masca și să te speli pe mâini?
Nu, fiindcă este mai ușor să impui restricții cu duiumul decât să organizezi eficient campanii de testare sau de vaccinare… Noroc de presă că ține aproape cu anchetele și mai împinge statul ăsta de la spate.
Citește cum Apar și la Galați efectele scandalului vaccinării preferențiale: noi centre deschise și mii de locuri libere!
Nici până astăzi nu s-a făcut mai nimic în privința eficientizării campaniei de vaccinare, totul depinde de iuțeala de mână a programării în platformă, nicidecum de importanța diferitelor categorii socio-profesionale în încetinirea fenomenului epidemic. S-au vaccinat prioritar profesorii, dar șoferii din transportul în comun? Dar funcționarii de la ghișee și casierițele din supermarketuri? Nici funcționarii bancari sau din alte servicii unde se intră în contact direct cu pubicul?…
Bine că s-au vaccinat prioritar cadrele Ministerului Apărării pe timp de pace sau funcționarii din primării sau consilii județene care oricum lucrează mai mult închiși prin birouri…
Modul în care se desfășoară vaccinarea este un alt exemplu de stat impotent în stil Pristanda. Altminteri, foarte „scrufulos la datorie” când vine vorba de restricții…
Egalitate în fața legii, dar nu pentru dulăi
Exemplele personale ale autorităților nu au culminat cu atitudini empatice, constructive și precaute vizavi de pericolul infectării. Dimpotrivă.
Un prim-ministru fără mască la serviciu, consumând alcool în sediul Guvernului, astăzi mare șef la Cameră, în biroul unde cândva domnea Dragnea, un fost ministru de Interne sfidându-ne de la o masă în spațiu acoperit și închis cu geamuri, un ministru al Sănătății pentru care purtarea măștii este de asemnea o chestiune facultativă, de ochii lumii, dar și un președinte surprins bine-merci la schi într-unul din weekendurile în care presa nu mai prididea să constate aglomerația de pe pârtii, numai exemple pentru acceptarea docilă a restricțiilor nu sunt…
Statul este foarte strict cu cetățenii obișnuiți. În schimb, statul este foarte flexibil când vine vorba de proprii reprezentanți.
Statul pretinde sacrificii de la cetățenii de rând, dar, de când a început pandemia, n-a lăsat nimic de la el.
Nu doar că nu s-au redus salariile bugetarilor – măcar cele care frizează nesimțirea, la niveluri comparabile cu ale miniștrilor sau președintelui – dar nici numărul de bugetari nu a scăzut. Nici măcar în urma pretinsei digitalizări prin care cică se reformează instituțiile.
Mai grav, dacă înainte trebuia să te apleci de șale în fața ghișeelor, astăzi funcționarii te invită să mai stai și la rând în ploaie, în fața instituției, pe motiv de pandemie.
Deși sunt vremuri excepționale, măsurile radicale promise de „crema” liberală alături de oamenii noi ai politicii românești întârzie să apară.
Alegerile locale într-un singur tur, pensiile speciale, corupția din primării, nepotismul din companiile de stat, achizițiile netransparente, cu dedicație, inclusiv în sistemul medical, abuzurile statului polițienesc și politizarea excesivă a instituțiilor statului merg mai departe, netulburate. De-ai zice că cei noi se convertesc pe zi ce trece la scara de valori și practicile celor pe care i-au înlocuit.
Poporul ăsta este unul disciplinat. Dovadă graba cu care dă năvală să-și plătească taxele și impozitele la fiecare început de an. Și nici nu este un popor agresiv, cât timp armele nu au proliferat în România în ciuda insecurității recunoscute pentru majoritatea țărilor din jur.
În schimb, Jandarmeria nereformată – în ciuda cărămizilor bătute de piepturi de tinerii politicieni ai noului val – se ferește, vezi Doamne, să țină în frîu câțiva huligani spre deosebire de modul amplu în care, pe 10 August 2018 de exemplu, a măturat din Piața Victoriei și de pe bulevardele adiacente sute de mii de protestatari…
Practic, Jandarmeria a abordat metoda președintelui Iohannis, de a „constata cu îngrijorare” ceea ce se întâmplă noaptea pe străzi, mult după ora de restricționare a circulației. Și, în loc să limiteze și să îndepărteze pericolul social atunci când acesta se întâmplă, se apucă în zilele următoare de trimis amenzi, de parcă lipsă de încasatori duce statul ăsta…
Începi să crezi, văzând cum parcă sunt lăsate excesele să-și facă loc prin masa majoritară de protestanți vocali dar pașnici, că s-a instalat o nouă putere dornică de diversiuni care să-i justifice măsurile discreționare.
Cu toate acestea, să nu ne lăsăm înșelați. Majoritatea protestatarilor din ultimele două seri nu sunt „figuranții” cu care ne-au tot obișnuit partidele de strânsură sau instituții media care mai obișnuiau să organizeze mitinguri „la comandă”.
Pe oamenii ăștia chiar îi roade o nemulțumire ce poate nu știu s-o exprime clar sau ale cărei motive le sunt încă parțial subconștiente. Dar reale. Nemulțumirea există și trebuie ascultată cu atenție, în detaliu. A o trata cu superficialitate sau, chiar mai grav, cu dispreț ar fi o mare greșeală. Poate chiar o greșeală fatală.
2 commentsOn Degeaba îi puneți la zid pe protestatari! Autoritățile se complac în greșeală și ar trebui să dea socoteală
foarte bun articolul, mihai!
Eu doar încerc să fiu obiectiv.