Fu mare conferință la Galați, ne-am ales și cu intenția de proiect privind realizarea unei căi navigabile interioare Europei, pe axa nord-sud, care să unească Marea Neagră cu Marea Baltică pe ruta navigabilă-hidrotehnică Galaţi – Gdank (Polonia). Lume multă – deseori și bună, mobilizare exemplară, expoziție de documente din arhive, ca să aflăm ce glorii au trecut peste zona subdezvoltată și defavorizată Galați-Brăila și ce consulate europene erau cândva când PSD nu era la Putere. Concluzia a fost că ar fi bine să ne băgăm și la astfel de proiecte supertransfrontaliere, pentru că nici nu știm ce pierdem dacă pierdem iar startul. Start bun, proiect uriaș, așteptare majoră, iluzie de anvergură. Deziluziile nu le căutăm încă, oricum se vor năpusti fără șir.
La Bazinul Nou fluieră vântul printre cheurile pustii și ambarcațiunile de lux, la Portul Docuri au ruginit căile ferate, terminalul de ulei Prutul este în paragină, la Parcul Industrial nu mai este nici măcar director de zero investitori, fabrica de tractoare Belarus se face la Reghin iar Zona Metropolitană are iarăși hotarul la Siret. Poate ne iese canalul pe la Gdansk, că canalul Rhin-Main-Dunăre s-a sfârșit înainte de a începe, pe când madam Țicău făcea coridoare europene în avionul de Bruxel.
Șansa canalului a fost analizată în conferința de la Grădina Botanică. Organizatorii au fost Consiliul Județului Fotea, Primăria Pucheanu, patronatul IMM Filimon, Asociaţia pentru Studii şi Prognoze Economico-Sociale(președinte și moderator Constantin Boștină), compania Ekkou VP (președinte și CEO Petru Schipor). Auditoriu restrâins, dar importantă este calitatea, nu cantitatea, nu?
Proiectul aflat în germinație – „Canalul Navigabil Marea Baltică – Marea Neagră, Gdansk- Galaţi”
a propus țărilor și comunităților aflate la frontiera estică a Uniunii Europene o temă de proiect transfrontalier de anvergură europeană. Este vorba de construirea unui canal navigabil Vistula-San-Nistru-Prut, cu puncte terminus porturile Gdansk în Polonia și Galați în România. Impactul economic regional de mare amploare s-a tradus într-o participare la nivel înalt, fiind prezenți la Galați reprezentanții a patru ministere: Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Mediului de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat, Ministerul Dezvoltării Regionale și Ministerul Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene. De asemenea, la dezbatere au fost prezenţi şi reprezentanţi ai mediului de afaceri, organizaţii neguvernamentale, dar şi ai unor instituţii publice care, într-un fel, ar putea avea legătură cu un proiect de o asemenea anvergură.
Concluzia participanţilor a fost că dezvoltarea unei astfel de căi navigabile, pe relaţia Galaţi – Gdansk, nu este o fantezie, ci un proiect viabil, mai ales în noile condiții create de evoluțiile geopolitice. Primii pași în dezvoltarea proiectului ar fi
definirea unei forme de colaborare între toate părţile interesate, dar şi susţinerea proiectului la viitoarea reuniune Atlantic Council, ce se va desfăşura, în 2018, la Bucureşti. Poate că chiar acest conciliu de la București cerea bifarea unei astfel de acțiuni, după cum sunt și au mai fost uzanțele?
De fapt, proiectul Canalului navigabil și hidrotehnic Prut-Nistru-Vistula nu este ceva nou
El a fost propus încă din anul 1920 de către Fundaţia Carol I, scopul fiind acela de a dezvolta o axă comercială europeană nord-sud. Anterior, râul Prut devenise navigabil încă din anul 1850, pe o distanță de peste 300 de km, iar în anul 1914 pe râul Prut se făcuseră noi extinderi ale lungimii canalului navigabil. Canalul navigabil pe Prut a fost abandonat pentru aproape 50 de ani, fiind reluat în anii 1970, în contextul delimitării bipolare a Europei.
Evident, materializarea acestei idei este benefică pentru Galaţi, care are nevoie de noi modalităţi de relansare economică, iar impactul ar fi unul mult mai amplu, la nivel regional. Dacă continuăm cu acest pozitivism constructivist liberschimbist, construcția unui canal de-a latul Europei cade perfect pe actualul context geopolitic regional, pe interesele și agendele naționale şi pe obiectivul comun al unei cât mai bune integrări și interconectări a țărilor din Europa de Est la spațiul Uniunii Europene. Ce mai, suntem cheia și lăcata deschiderii uneia dintre liniile de transport de pe coridorul european de transport Nord-Sud!
Partea pesimistă a acestei activități de bifare a unei activități de luare la cunoștință apare când ți-e lumea mai dragă
Cu doar o zi înainte de conferință o navă cu porumb s-a pus cu burta pe nisipul din șenalul nedragat al Dunării maritime. Portul Multimodal de containere rămâne frumos desenat pe hârtii, Parcul Industrial zero investitori a rămas fără ieșire la Dunăre, terenul transferat la Zona Liberă e în procese dubioase, sistemul urban Galați-Brăila este alimentat cu cu dileme imbecile(pământul vostru e al nostru, sediul să fie la Brăila, ba la Galați!) aeroportul de Tulcea poate fi și de Galați-Brăila, dar podul de trecere a Dunării este mult prea îndepărtat, iar despre șosea de centură și drum expres către autostradă se vorbește doar odată la patru ani, de mereu alți candidați, cu aceeași jupâni în spate: Dobre, Durbacă, Toader, Nica, Popa, Ștefan (jupân de bac cu deviza: „Pod – de la ce, către ce?”). Ar merge de la bac la Partid? Și încă cum!
