România este o țară în care incultura juridică înghite pe nemestecate pretinsa justificare legală a torturii.
Profitând de faptul că românii, în general, nu cunosc legislație sau le este lene să se informeze, autoritățile au tupeul să afirme că legarea de pat a bolnavilor de la ATI este legală.
Doi medici lipsiți de scrupule de la Spitalul Județean din Sibiu afirmă, cu subiect și predicat, că pacienții legați de pat până la însângerare în modulele alocate tratării bolnavilor de COVID-19 au primit acest „tratament” conform prevederilor legale.
Unul dintre cei doi este chiar Călin Remus Cipăian, director medical la Spitalul Județean Sibiu:
„Contenția pacienților se face prin protocol. Este reglementat printr-o lege a sănătății mintale adaptat situației de la noi.”
Ceea ce încearcă să ne convingă acest director este că o lege a tratării pacienților cu boli mintale se poate aplica unor pacienți care nu au fost declarați fără discernământ sau cu discernământul diminuat, fie și temporar, de vreo boală mintală.
Dar, vorba aceea, românul se descurcă – când nu are, adaptează. Doar că aici vorbim despre niște „cârpeli” ce aduc atingere chiar vieții unor ființe umane, nicidecum de legarea cu sârmă a unui lonjeron de Dacie.
Dar iată ce spune chiar șeful ATI al Spitalului Județean din Sibiu, Mihai Sava, un doctor care se presupune că nu-și ia leafa printre dosare de achiziție și alte hârtii dezumanizante, precum directorul medical de mai sus. Ci chiar își pune menirea de vindecător în slujba nefericiților loviți de necruțătorul virus. Se presupune doar…
„Legarea de pat a pacienților se practică în toate secțiile de terapie intensivă, fiind utilă la pacienții agitați până când se instalează efectul sedativelor administrate sau atunci când creșterea dozelor de sedative pot duce la instalarea unor reacții adverse amenințătoare de viață.”
Ei bine, ar trebui ca un corp de control serios, bine intenționat, să-l întrebe pe domnul doctor de ATI de unde și până când are dumnealui calitatea de a stabili că respectivii pacienți pot fi considerați „agitați” în sensul legii care reglementează tratamentul bolilor psihiatrice.
Îl asista vreun doctor de profil când a luat măsura specifică unei instituții de boli mintale sau a decis de capul său de doctor ATI (reanimare/terapie intensivă), fie el și unul competent se presupune?
Fiindcă legea 487/2002, a sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice, prevede foarte clar:
„Articolul 39
(3) Măsura contenționării nu poate fi folosită ca sancțiune, nu poate fi parte a programului de tratament și nu poate fi dispusă pentru cazuri de suicid sau de autoizolare ori ca o soluție pentru lipsa de personal sau de tratament, ca o sancțiune ori formă de amenințare sau pentru forțarea unei bune purtări ori pentru a preveni distrugerile de bunuri.
(4) În caz de suicid sau autoizolare, măsura contenționării nu poate fi folosită mai mult de două ore.
(5) Folosirea mijloacelor de contenționare trebuie să fie proporțională cu starea de pericol, să se aplice numai pe perioada necesară doar atunci când nu există o altă modalitate de înlăturare a pericolului și să nu aibă niciodată caracterul unei sancțiuni.”
Iar conform Normelor Ministerului Sănătății, din 10 aprilie 2006, pentru aplicarea a Legii sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002, cu modificările ulterioare, înregistrările trebuie să fie foarte precise:
„Art. 9. –
(…)
(2) Contenționarea nu poate fi folosită ca pedeapsă sau ca mijloc de a suplini lipsa de personal ori de tratament.
(3) Dispozitivele de contenționare sunt curelele late din piele sau echivalente, prevăzute cu sistem de prindere pentru pat și cu manșete pentru articulațiile carpiene, tarsiene, torace și genunchi. Curelele și manșetele trebuie să fie ajustabile, cu căptușeală dublată de un material moale (burete, pâslă, poliuretan special etc.).
(4) Este interzisă folosirea materialelor improvizate (feșe, tifon, sfoară etc.) care pot provoca leziuni pacientului contenționat.
(…)
(8) Pe durata contenționării, pacientul își va păstra îmbrăcămintea, iar necesitățile vitale (alimentație, hidratare și excreție) și de comunicare vor fi asigurate fără impedimente.
(9) Personalul medical va evalua starea pacientului contenționat la fiecare 15 minute, examinând semnele vitale, menținerea confortului și apariția posibilelor efecte secundare.
(10) Toate informațiile în legătură cu măsura contenționării vor fi consemnate atât în foaia de observație, cât și în Registrul măsurilor de izolare și contenționare.
(11) În foaia de observație și în Registrul măsurilor de izolare și contenționare vor fi consemnate următoarele informații:
a) ora și minutul instituirii măsurii restrictive;
b) gradul de restricție (parțial sau total), în cazul contenționării;
c) circumstanțele și motivele care au stat la baza dispunerii măsurii restrictive;
d) numele medicului care a dispus măsura restrictivă;
e) numele membrilor personalului medical care au participat la aplicarea măsurii restrictive;
f) prezența oricărei leziuni fizice suferite de pacient sau personalul medical în legătură cu aplicarea măsurii restrictive;
g) ora și minutul fiecărei vizite de monitorizare a pacientului cu precizarea valorilor funcțiilor vitale, îndeplinirii nevoilor fiziologice sau altor nevoi, după caz;
h) ora și minutul ridicării măsurii restrictive.
(12) Pacientul și/sau reprezentantul său legal/convențional va/vor fi informat/ți cu privire la măsura contenționării și procedura de revizuire periodică a acesteia.
(…)
(16) Toate intervențiile fizice din timpul imobilizării trebuie să aibă în vedere vârsta, sexul, cultura, limba și istoricul medical, dizabilitatea sau nevoile speciale ale pacientului, sarcina, date care se vor regăsi și în foaia de observație.”
Dacă vor dori să constate cu adevărat ce s-a întâmplat la Spitalul Județean Sibiu, în secția ATI modulară unde erau, după părerea noastră, torturați bolnavii de COVID-19, membrii corpului de control vor trebui să plece de la acest amănunt: s-a consemnat într-un registru special data și ora la care s-a aplicat măsura contenționării, respectiv eliberării din contenție a fiecărui pacient în parte? A semnat șeful de secție? Dacă da, cu ce autoritate psihiatrică?
Dar aparținătorul pacientului a fost informat? În foaia de observație apare măsura contenționării consemnată?
În fosta capitală culturală europeană, medicină ca în Orientul Înapoiat
Și să mai vii să spui că legarea de pat se practică în toate secțiile de terapie intensivă este o altă minciună sfruntată pentru o țară care se mai și pretinde europeană, fix în capitala culturală europeană care a fost Sibiul în anul premergător aderării noastre la UE.
Mi-ar plăcea ca domnul președinte Iohannis, primarul Sibiului din acea vreme, ca actual președinte astăzi, să ia legătura cu Marele Duce Henri de Luxemburg, cu care a derulat parteneriatul cultural în 2007. Și să-l întrebe dacă în vreo secție ATI din ducat s-a legat de pat vreun pacient bolnav de COVID-19 și care nu suferea și de vreo boală mintală gravă, cu manifestări violente.
Poate-i pune președintele Iohannis chiar pe „vracii” de la Sibiu să se documenteze și să ne aducă și nouă dovezi despre pacienți legați de pat, pe undeva prin Europa întreagă la minte.
În ce ne privește, de la izbucnirea pandemiei, am observat două cazuri de contenționare a pacienților cu COVID-19: o femeie de 66 de ani din India și un bărbat de 73 de ani din Pakistan.
Dar probabil că, în fosta capitală culturală europeană – oraș natal și de consacrare ca edil al actualului președinte al României, țară membră a Uniunii Europene! – medicii încă își compară nivelul profesional cu cel al confraților din țările Orientului Înapoiat…
Dacă vrei să sprijini publicația Alternativa – Jurnalism fără mogul, o poți face AICI. Sau dă click mai jos, spre contul de Patreon, pentru donații. Mulțumim!
