Profesorul universitar doctor Mihalache Brudiu ne explică cum şi de ce iese Galaţiul de pe direcţia migraţiilor culturale
Reporter: Domnule profesor, vrem să provocăm o anumită ieşire din inerţia letală în care zace turismul cultural la Galaţi şi vă solicităm ajutorul: din unghiul specialistului în istoria veche şi a muzeologiei, are Galaţiul cu ce sta în faţa valurilor migraţiei culturale?
Mihalache Brudiu: Încă mai are! Cu condiţia începerii grabnice a operaţiunilor de salvare şi de conservare. Şi sunt multe de făcut, atât pe linia patrimoniului vechi de arhitectură, cât şi în direcţia vestigiilor istorice. Turismul cultural în lume este tot mai puternic, este o componentă a globalizării, şi ca să includă şi Galaţii, cere iniţiativă şi responsabilitate din partea autorităţilor locale. Păi, numai cât mă gândesc că un fals cum este bustul lui Spiridon Vrânceanu, socialistul cu şapcă din faţa Regionalei CFR (de fapt sediul Primăriei Galaţi până în anii 50) rezistă acolo şi după 18 ani de la căderea comunismului, şi este suficient să conturăm nepăsarea autorităţilor şi sfidarea istoriei adevărate- acela fiind soclul pe care a stat bustul merituosului primar Alexandru Moruzzi.
Rep: Geţii, dacii şi apoi romanii au fost oameni vizionari şi rezonabili şi ne-au dat motive ca peste 2000 de ani să îndreptăm migraţiile culturale spre Tirighina, Ghertina sau Dinogeţia. Cât de importante sunt aceste locuri pentru istoria noastră?
M.B.: Prezenţa romană la Galaţi a fost studiată chiar de Vasile Pârvan şi avem documente importante de la cercetările arheologice intreprinse de acesta. Vestigiile amintite sunt un cap de pod al romanităţii dobrogene moesice-căci aici era Moesia Inferior. Mai târziu, pe la 284 i s-a spus Sciţia Minor. Chiar Herodot descrie raidurile sciţilor din nordul Mării Negre. Romanii au venit în 206 şi s-au fixat pe o fortificaţie dacică existentă.
Nu ştim cum se numea. Barboşi e o denumire de vreo sută şi cincizeci de ani. Şi Tirighina e un toponim, care vine de la cronicarii moldoveni şi de la Cantemir. Ca să ne dăm seama câte astfel de vestigii avem la Galaţi, ar fi suficient să avem în faţă harta arheologică a intravilanului municipiului Galaţi, unde această istorie este figurată chiar pe culori. Dezastrul cultural s-a produs însă. Nepăsarea şi ignoranţa fac ca o astfel de hartă să fie greu de consultat astăzi.
Pot formula această calamitate astfel: la Galaţi, ignoranţa în materie de arheologie este instituţionalizată. Aici intră toţi din toate instituţiile, Muzeul de istorie, Direcţia de Culte, Primărie, etc. Dacă nu ne apucam în 1974, eu şi Paul Păltănea, să facem rezervaţii arheologice, dezastrul ar fi fost mult mai mare.
Nu s-au abţinut de la distrugeri nici Carol Dina, nici Eugen Durbacă, nici Dumitru Nicolae. Chiar în stânga Palatului Administrativ a fost distrusă o casă din 1866. Iată că nu putem vorbi de arheologie şi istorie, din cauza dezastrului cultural şi a mentalităţilor distructive.
Rep: Insist: haideţi să-i lăsăm în lada de gunoaie a istoriei pe migratorii politici, ce se trag cu siguranţă din vandali, şi să redescoperim câtă valoare culturală calcă în picioare cetăţeanul neştiutor de astăzi!
M.B.: Prima valoare călcată în picioare de gălăţeni este pe Strada Oţelarilor, sub un planşeu de beton al depozitului de gunoi. Aici a fost descoperit un cavou al unui general roman din secolul IV. Acolo ar fi trebuit ridicat un complex cultural-turistic important al Galaţilor. N-a fost să fie.
Rep: N-a avut noroc turismul cultural nici cu fortificaţia de la Barboşi. Mai este puţin şi va fi şi aceasta îngropată sub privatizări sau sub depozite de materiale de construcţie.
M.B.: La Barboşi există un castellum roman de pe fosta cetate dacică a Tirighinei. În vestul Tirighinei se găsesc încă urme ale aşezării civile. La nord e o formaţiune tumulară -necropola romană. Şi a mai fost o zonă locuită de romani, în Cartierul Dunărea.
Mai jos este un castellum de pământ, a mai rămas doar o porţiune pe versant. Restul se distruge, fie natural, fie prin excavaţii, ce au început în 1971-1972 şi se continuă şi astăzi.
Rezervaţia arheologică a ajuns o carieră de lut pentru primarii Galaţiului. În zona blocurilor avem un complex economic, unde s-au depozitat amforele de ulei. Mai jos, avem necropola din Cartierul Dunărea, cea mai mare, de 80 de morminte. Jumătate din necropolă a fost distrusă prin excavaţiile din 2003. Se distruge de fapt istoria dintre anii 170-230 e.n.
Rep: Mai poate încă avansa inconştienţa distrugerilor?
M.B.: Dacă nu se instituie regimul de parc arheologic, cu siguranţă! Intrările în Galaţi trebuie să se facă prin acest parc arheologic, nu printr-o stepă culturală, aşa cum este viziunea de acum.
Parcul ar putea fi ca Muzeul Satului, cu obiective tridimensionale şi cu situri pentru cercetări viitoare. Acest parc despică în două orizontul spre Munţii Dobrogei. Nu întâmplător s-au aşezat aici dacii şi mai târziu, romanii . A devenit un cap de pod al romanităţii, a fost o cheie strategică a zonei, poate fi o cheie a descifrării unor situri arheologice esenţiale pentru istoria poporului român.
Acest parc trebuie să includă şi Platoul Roman, din continuarea cartierului Micro 21, şi promontoriul Tirighinei, unde este de valorificat turistic una dintre marile descoperiri arheologice ale României: mormântul creştin cu caracter mixt daco-roman, INNOCENS.
Căţuia dacică, amforele şi opaiţul roman, piesele de fier, monezile de bronz şi – extraordinar! – o fibulă din aur cu inscripţionarea INNOCENS-INOCENTUL (denumire care a intrat şi în calendarul creştin, sub forma Inocenţiu) probează datele de stare civilă a celui înmormântat acolo-nevinovatul. E un dac romanizat şi încreştinat. Povestea conservării mormântului este şi ea fantastică. L-am ridicat de acolo şi l-am ţinut la muzeu, cu tot cu pământ, timp de 10 ani.
Rep: În condiţii ideale!
M.B.: Ţine-te bine, să nu se rupă scaunul sub dumneata! Mormântul era programat să fie emblemă, căci este de fapt un act de naştere al poporului român.. Este un monument de importanţă naţională, datat cronologic din timpul împăratului Claudius al II-ea Goticul, din secolul III e.n. Politrucii au vrut însă altceva.
Ştefan Stanciu şi Dan Basarab Nanu au distrus actul de naştere al poporului român!
Făcând o ladă din sticlă, au pus zgură de la Combinat şi au aşezat scheletul acolo. Apoi, după scandalul făcut, au pus nisip, deşi racla cu pământul original şi cu sărurile exista. Ăsta e un act criminal, e impostură, e genocid cultural! În condiţiile astea te poţi numi muzeograf?
Rep: Şi care a fost raţiunea de a arunca lutul originar şi sărurile?
M.B.: Comoditate şi snobism, domnule! Au făcut ei operă! Au retuşat autenticul. Mai este acum mormântul sursă pentru un adevăr istoric? Poate că o soartă mai bună are Cavoul Roman, care se află din anii ‘75 în conservare, sub un planşeu de beton. Aceasta a fost o descoperire remarcabilă, semnalată de revistele ştiinţifice. E o altă fază uluitoare a istoriei românilor.
E o dovadă a revenirii romanilor la Galaţi, după retragerea din anul 273. Este mormântul unui militar roman, prădat în antichitate, şi care ar fi trebuit valorificat printr-o construcţie, sub forma unui mausoleu. Lucrarea s-ar fi făcut de mult , pentru că au fost două variante de proiect, lucrate de IPJ. S-a opus un oarecare Spineanu, pentru că era o valoare prea mare. Avem acolo un cavou cu pictură, cu valenţe artistice, şi asta impune, cu atât mai mult cu cât în nordul Dunării este un unicat. Dacă sub comunişti s-a suspendat construcţia unui bloc, acum statutul de rezervaţie împune Primăriei şi Prefecturii respect şi obligaţii administrative corecte şi grabnice.
Interviu realizat în anul 2009
