Asociația „Galați, orașul meu” a fost singura voce a societății civile (exceptând o parte a presei regionale) ce s-a opus mavevrelor dubioase ce pregătesc vânzarea terenului sitului istoric Cavoul Roman, pe bucăți. Cele șapte loturi vizate au fost deja dezlipite, pentru a putea fi vândute, prin votul decisiv al consilierilor PSD-ALDE. Într-un apel făcut public, Asociația respinge varianta fantezistă a mutării Cavoului, segmentat în blocuri, într-o incintă la Lapidarium, sub sticlă, peste care ar circula mașinile secției 1 de Poliție. La atâtea enormități administrative, Direcția de Cultură Galați mai adaugă încă una: Cavoul este prăbușit, pictura irecuperabil distrusă, deci să se facă săpături, apoi s-ar recomanda reîngroparea resturilor și nivelarea terenului
„Asociația Galați, orașul meu se poziționează împotriva avizului favorabil al Direcției Județene pentru Cultură din 2011 ce prevede vânzarea terenului proprietarilor construcțiilor din strada Oțelarilor, situat între blocurile D14 – D16, înscris în Lista Monumentelor Istorice, pozița 14, cod GL – I – m – B – 02793. Susține începerea de îndată a excavării, urmată de deschiderea șantierului arheologic, pentru scoateea la lumină a Cavoului Roman. Asociația este împotriva strămutării cavoului și susține valorificarea acestuia in situ”, se afirmă în comunicatul Asociației „Galați, orașul meu”.
„Asociația militează împotriva lotizării și vânzării terenului și susține demolarea clădirilor situate pe strada Oțelarilor, lângă perimetrul adus în discuție, care obturează vizibilitatea și accesul la acesta. Asociația ”Galați, orașul meu” propune autorităților locale transformarea și valorificarea prin regândire arhitecturală, construire și restaurare a întregii zone în obiectiv de importanță majoră pentru oraș. Asociația le solicită consilierilor locali, cât și tuturor factorilor decizionali, o atitudine responsabilă față de acest monument istoric al urbei noastre”, adaugă la comunicat președintele interimar al asociației, Bogdan Radu Brânzan.
Cătălin Negoiță, Marius Mitrof și Maria Răileanu intervin cu niște răspunsuri la aceste constatări, în numele Direcției de Cultură a județului Galați
Analizăm un comunicat de presă al Asociației „Galați, orașul meu”privind situația Cavoului Roman. Din documente se vede că în privința gestionării cavoului descoperit în 1974 au existat intenții bune, să se facă un muzeu de sit, să se conserve cu pământ (deși pământ reavăn pe un perete pictat numai conservare nu este). Și după 90 s-a lucrat pentru cavou, am colaborat cu Muzeul de Istorie și în 2014 Cavoul a intrat pe ordinea de zi a Consiliului Local, cu săpături preventive. A ieșit de pe ordinea de zi surprinzător, voiam săpături și un architect care să facă un proiect. Nu știm cine a dat ordin să fie scos.
„ Asociația ne cere să anulăm avizul favorabil al Direcției de Cultură din 2011, ce permitea vânzarea terenurilor către proprietarii construcțiilor dintre blocurile D14-D16. Cere excavări, șantier arheologic și scoaterea la lumină a cavoului, și este împotriva strămutării la Lapidarium. Am respect pentru membrii Asociației și pentru președintele interimar Bogdan Brânzan, dar apelul Asociației „Galați, orașul meu” este tardiv. Cred că a fost purtat de val, în Viața Liberă se anunța în 29 iunie că Primarul a alocat fonduri pentru cercetare preventivă la Cavou.
Vânzarea a fost propusă în 2011. Terenul de deasupra are utilitate publică, este parcare și spațiu de colectare deșeuri, iar în anul 1994 s-a aprobat ridicarea de construcții la stradă, când legislația monumentelor era deficitară. Din 2010, de când suntem la Direcție, nimeni nu știa unde este poziționat Cavoul. Direcția de Cultură consideră întreg terenul dintre blocuri sit istoric.
Legea 422/2001 spune în ce condiții se înstrăinează un monument. Sit sau construcție, dacă este pe domeniul public al statului, nu poate fi înstrăinat. El poate fi închiriat, concesionat sau dat în administrare. Dacă imobilele monumente aparțin persoanelor fizice sau juridice de drept privat, pot fi vândute, cu condiția preemțiunii de cumpărare a statului.
Primăria ne-a înaintat adresă în 2011, și ne-a făcut cunoscut că vrea să exercite preemțiune în vânzarea unei porțiuni de teren din sit, acea porțiune fiind intrată în 2010 în în proprietatea privată a Municipiului Galați, prin Hotărâre de Consiliu Local, și Ordin de Prefect, în 2009. Direcția a fost nevoită să aplice Legea 422. Exista un precedent, din 2007, când Ministerul a refuzat Primăriei dreptul de preemțiune, ce revine numai statului, nu și Primăriei, unitate a administrației publice. Așa am emis aviz favorabil, fiind proprietate privată, ce intra în circuitul civil. A fost aviz cu condiții, adică primăria trebuia să înștiințeze cumpărătorul că este monument istoric, că are obligații, de a permite instituțiilor cercetări, prospectări, săpături, fără pretenții.
Primăria a deschis în 2014 acțiune în instanță, nu știm care a fost obiectul acțiunii, iar în 2017, la 1 septembrie, Primăria ne întreabă dacă menținem avizul favorabil din 2011
Lucrurile s-au schimbat, am cerut punct de vedere la Ministerul Culturii, am primit răspuns în 19 septembrie, că monumentele în proprietate privată pot fi vândute. Nu există deci interdicție, legea nu prevede, Primăria poate vinde terenul ce-i aparține, din situl istoric.
Și acum vine surpriza de la Consiliul Local- terenul supus dezlipirii, prin HCL, este „proprietate publică”. Proprietatea publică include domeniul public și domeniul privat. În 2011 au cerut punct de vedere după ce au trecut terenul din public în privat”.
La dezlipirea din 2017, în vederea vânzării, erau anexate avizele din 2011 și Direcția nu știa de această manevră?!
Primarul a dat bani, vrea săpături, scoaterea la lumină a Cavoului, întocmire proiectului, dar numai pentru că prioritară este vânzarea terenurilor dezlipite?! Aici intervin misterele forțării HCL, ce înclud un hocus-pocus preparatus de belea.
Direcția de Cultură remarcă că Primăria cere aviz de la Direcție pentru un teren aflat în proprietate publică a municipiului Galați. Șoc administrativ și groază simulată, ce e în proprietate publică nu se vinde! Măi să fie! Ce s-a întâmplat? Cum naiba să faci dezlipirea unui teren aflat în proprietate publică? Sau una scrie pe HCL și alta e în documente?
„Nu e borșul nostru!” spune directorul Direcției de Cultură, Cătălin Negoiță
Notificarea de demolare trântită proprietarilor de buticuri în 2014 avea o susținere juridică legală sau era o cacealma? Doar Primarul Stan știe de această făcătură? Dar serviciul juridic ce verifica? Era doar context politic? S-au făcut dosare de demolare la plesneală? Nu se dădea aviz pozitiv în 2011, și „proprietarii” dădeau Direcția de Cultură în judecată? Conta că era arie protejată și deci nu se putea vinde? Direcția dă aviz, terenul din sit se trece de la public la privat și se vinde, sau dimpotrivă, dacă e teren din domeniul privat al CL, avizăm favorabil? Nu regretăm avizele, am făcut ce trebuia, legea cerea, preemțiune apare sau dispare, după cum dă voie cineva, grupa de încadrare B putea fi schimbată la A, dar dacă arheologul n-a fost solicitat de proprietar…Erau bani mulți, deci mai bine fără. Când cere Primăria ceva, Primăria noastră e stăpânul nostru, să dăm deci avizul potrivit! Se vând sau nu se vând terenurile?
Nu se vând terenurile aflate în proprietate publică!
Nu cumva și această apariție din textul HCL este o capcană? În fond, proprietate publică înseamnă domeniul public și cel privat al entității administrative. Sau sunt doar premise pentru o eroare materială? Eroarea va fi apoi rasă din documente, ca orice eroare, deci vânzarea este la locul ei. Pe ce suprafețe s-au dat avize, pe cea totală, de 1027 mp din Ordinul de Prefect, sau doar pe cea de 628, 43 mp trecută de CL în domeniul privat? Direcția confirmă că doar pentru cea de-a doua, pentru care a insistat SC Gil Radu srl . De ce n-au fost la fel de insistenți ceilalți clienți politici, SC Bucă Fedonel srl, SC Babiz Impex srl, şi la urmă, dar nu ultimul ca importanţă, CMI Dr. Marlena Xenia Dobre? Oricum, Direcția de Cultură a susținut și susține mutarea Cavoului, prin descărcare arheologică, dar ultimul cuvânt îl au Comisia Națională de Arheologie și Comisia Zonală a Monumentelor Istorice de la Iași.
Soarta Cavoului Roman e următoarea, reieșită din discuțiile directorilor Cătălin Negoiță și Cristian Căldăraru
„Nu merge să facem muzeu între blocuri. Să luăm Cavoul de unde este și să-l ducem la Lapidarium-Biserica Greacă. Se fac săpături preventive, vine arhitectul avizat de Comisia națională, face proiect, se avizează proiectul de Comisii, avem Monument Istoric. Direcția poate face recomandări de genul expropriere, demolare, construcție muzeu de sit – dar doar după săpăturile preventive. Există dubii că nu mai este nimic din Cavou, deci se aprobă demolarea sau reîngroparea (cum au îngropat Dan Nanu și Cristian Căldăraru ziduri și caverne și pivnițe de secol XIX , sub Primărie și Piața Veche)”.
Noroc că zidurile de 1,6 m nu au dispărut, chiar dacă bolta s-a prăbușit. Nasol este și alt amănunt – este posibil să se descopere ziduri de Cavou sub șandramalele clienților de sit istoric. Cum se face în acest caz descărcarea?
Fatalitate istorică, într-un singur fel: expropriere, demolare și amenajare muzeu de sit. Dar pe cât puneți pariu că foarte rapid se va descoperi (vezi precedentul Casa Memorială Costache Negri) că „proprietatea publică” la Cavou este o eroare materială, ce va fi îndreptată prin hotărâre judecătorească?