Iar puterea-i plină de putori, vorba cântecului*. Cărora li-i lene să gândească 20 m mai departe. Măcar cinic de s-ar gândi să mai aibă pe cine jupui de taxe și impozite…
La ce altceva te-ai putea gândi când vezi cum au trimis edilii niște muncitori să monteze un adăpost, batjocoritor numit stație de autobuz, drept în mijlocul unui trotuar îngust?
Și ne mai scandalizăm apoi că merg pietonii direct pe carosabil într-una dintre cele mai aglomerate și periculoase zone din Galați!
Abia încăpeau ieri dimineață (23 iulie, n.n.) muncitorii de la Gospodărire Urbană pe trotuarul îngust ca să monteze cadrul metalic cu panourile meschine. Vă dați seama, când or sta oamenii ciorchine în stație, eventual și cu sacoșe, zgribuliți în ploaie sau frig, cum vor trebui alți cetățeni, în trecere doar, să-i ocolească prin drum, pe banda autovehiculelor.
Iar asta pe lângă faptul că stația de autobuz este amplasată fix după trecerea de pietoni, nicidecum la minim 25 m distanță, cum spune Codul Rutier. Mai precis, art. 142 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, lit. e):
„Se interzice oprirea voluntara a vehiculelor pe trecerile pentru pietoni ori la mai putin de 25 m inainte si dupa acestea”
Oare ce spune poliția rutieră, în special biroul de siguranța traficului despre asta? Păi, ce să spună la ce familii intercalate sunt în sistemul bugetar gălățean…
De exemplu, șefa biroului Achiziții din Primăria Galați, Adriana Baldovin, este soția inspectorului principal Răzvan Ionuț Baldovin de la poliția rutieră și, din câte știm noi, răspunzător de siguranța traficului.
Vă sună cunoscut? Păi este polițistul al cărui Volkswagen Passat se izbea răsunător de alte trei mașini, pe bd. George Coșbuc, pe 28 iunie anul trecut. Iar camerele de supravghere achiziționate de serviciul în care lucrează soția sa, în cadrul proiectului „Unda verde”, ce să vezi, fix în zona accidentului nu băteau!…
Minte scurtă la trotuare lungi
Dar dacă ne dăm un pas inteligent mai în spate, observăm că stația de autobuz putea fi reamplasată 15-20 de metri mai departe de trecerea de pietoni de la intersecția străzii Traian cu Zimbrului.
Într-o porțiune unde trotuarul este cel puțin la fel de lat ca acolo, dar măcar nu mai oprește mijlocul de transport în comun și nu mai foiesc călătorii în preajma intersecției și a trecerii de pietoni. Mai mult, cu o mică ridicare a solului dintre gard și trotuar la nivelul acestuia din urmă, s-ar putea amplasa adăpostul cât mai aproape de gard și lăsa trotuarul, atât cât este, liber pentru circulația pietonilor.
Mai mult, înainte de intersecția Traian cu Zimbrului, este loc suficient, în afara părții carosabile, să se facă o stație de autobuz cu alveolă.
Așa nu s-ar mai stânjeni nici traficul la oprirea autobuzelor în stație și ar putea și călătorii Transurb, care și-așa trebuie să aștepte cu zecile de minute între curse, să nu mai stea cu nasul în eșapamentele traficului de coșmar din zonă.
Nu vă luați după perspectiva fotografiei, în realitate lungimea este suficientă să intre și să iasă un autobuz, cel puțin atât cât este și la stația „scurtă” de vizavi de sediul Regionalei CFR, pe Domnească.
Așa, în lipsa unei utilizări inteligente, pe locul viran de lângă stația de benzină s-a improvizat o parcare ad-hoc unde noi am remarcat chiar și o cisternă de fluide periculoase parcată fix sub liniile de înaltă tensiune!
Dar, pentru a aborda una din soluțiile întrevăzute de noi în cele 10 minute cât am stat la fața locului să facem pozele, nu trebuie doar să te numești primar. Ci chiar să fii unul.
Să-ți pese de cetățeni, să te cobori în mijlocul problemelor lor, să încerci să găsești o rezolvare ca și cum chiar siguranța și confortul tău ar depinde de soluția aleasă.
Dar, când vezi strada doar dintr-un SUV de lux în viteză fiindcă unicul scop la Primărie îți este îmbogățirea într-un mandat cât nu reușesc alții într-o viață de muncă + noroc, când ce te mai motivează în acțiuni este doar spaima de a nu mai prinde un loc pe lista de partid în lipsa unor cotizații generoase din sumele înfulecate, când oricum ți-ai pus la păstrare postul de director la compania locală de salubritate obținut, nemeritat, prin bobârnacul de ajutor al tătucului politic de la acel moment, evident că asemenea probleme ale oamenilor de rând ți se par neimportante.
Ba poate chiar la fel de neimportante par și victimele ce plătesc adesea cu viața nepăsarea „inteligenților” de la putere.
_________________
* „Prostia-i la putere” – Sarmalele Reci, albumul Răpirea din Serai, 1999, MediaPro Music.
Citește în acest link cum poți să susții financiar activitatea publicației independente Alternativa – Jurnalism fără mogul.
