Achiziția de către Transurb a celor 40 de autobuze turcești se poate rezuma așa: consilierii au votat cozonaci, iar primarul ne cumpără pâine cu cartofi. Și aia cam veche.
Fiindcă nu prea mai sunt bani la ce cheltuieli de funcționare s-a angajat Primăria pesedistă Galați, se cumpără tot autobuze Diesel, relativ poluante, în locul electricelor sau măcar hibridelor votate în Consiliul Local.
Că doar nu erau vremelnicii aleși ai puterii să-și mai taie din Dusterele full-options de serviciu și s-o mai dea pe Logane la jumătate de preț. Sau să mai reducă din stufoasa schemă a Poliției Locale unde încadrările se fac la gradație maximă de vreo 7 ani încoace. Sau să mai rărească atârnătorii din Primărie unde până și ultima hârtie îndosariată invers și cu greșeli gramaticale se plimbă pe salarii pornind de la nivel de profesor de liceu gradul I și cu vechime în sus!
Nu! Cei care trebuie să tragă ponoasele și pe spatele cărora se fac chilipiruri sunt tot gălățenii contribuabili! Pentru ei, se cumpără 40 de autobuze „made in Turkey”, cu nimic diferite față de autobuzele care circulă și acum în oraș în afară de faptul că sunt noi, au aer condiționat și o placă acționată manual (!) pe post de rampă pentru cărucioare.
Adică tot Diesel, nicidecum hibridele votate în ultima hotărâre de consiliu local pe chestiune. Și cu atât mai puțin electricele de la care s-a pornit inițial! Alea-s doar pentru cetățenii unor orașe cu adevărat europene precum Cluj Napoca. Că doar ăia plătesc mai multe impozite decât gălățenii și au TVA-ul dublu. Sau nu?…
Dezinformare cu englezi în șalvari și cu turbane
Iar obstinația cu care tot intervine neîntrebat în spațiul public directorul Transurb să-i convingă pe gălățeni că nu cumpără turcisme ar fi de apreciat dar pentru o cauză mai bună. Argumentul cu motoarele fabricate în Marea Britanie de către compania mamă British Motor Corporation (BMC) este ridicol. Aceasta nu mai există de la fuziunea cu Leyland Motor Corporation, în 1968, când a apărut BLMC.
Practic, BMC Turcia este o companie fondată în 1964 de statul turc în parteneriat cu BMC Marea Britanie, dar parteneriatul s-a rupt după nici cinci ani. În 1989, compania a fost preluată de Çukurova Holding, iar din 2013 aparține Fondului de Asigurări, Depozite și Economii al Turciei – un mega fond de investiții și administrare etatizat. Adică un fel de Activele Statului de la noi…
Dar, chiar și de-ar fi fost cum crede Mihai Cadinoiu despre motoarele turcești fabricate sub licență Cummins (americană, domnu’ maestru de popice), e ca și cum ai spune că, având motor de Renault Clio și cutie de viteze de Megane din Franța, compresor de aer condiționat și alternator Mitsubishi, plus servodirecție Delphi Saginaw din Statele Unite, fosta mea mașină era vreo inginerie de vârf, nu tot o biată Dacia Solenza… Hai să fim serioși!
Ca o mențiune, pe site-ul BMC, noi am văzut că se prezintă un Procity de 12 m lungime, aparent identic cu cel prezentat presei ieri, 2 iulie, în fața Primăriei, dar cu o normă de poluare superioară: Euro 6c. Iar nouă ne-a fost arătat și ne-a confirmat și directorul de service al BMC Romania care a condus personal autobuzul până la Galați, că vorbim despre un motor Euro 6 standard. Adică norma elaborată, hăt, în 2014, nicidecum cea din 2016 sau – dacă BMC-ul gălățean ar fi fost măcar Mercedesurile îmbrăcate în haine turcești la Ciorogârla – norma Euro 6d, implementată în 2018.
Să mai fi avut turcii niște motoare mai vechi prin stoc și nu știau cum să scape de ele?
Nici măcar nu cumpărăm BMC-uri românești, ci „sârbești”
Suspiciunea noastră se bazează și pe faptul că modelul ce va veni la Galați nu este Euro Bus Diamond, pe care distribuitorul din Ciorogârla al BMC s-a apucat să-l fabrice independent de firma-mamă turcească, în anii crizei 2008-2009, când aceasta a trecut prin insolvență, la limita falimentului, ducând la preluarea acesteia de către statul turc.
Euro Bus Diamond este un autobuz cumpărat și de alte primării din România, cu motoare importate de la Mercedes, fabricat de angajații BMC Truck and Bus SA Ciorogârla, România, pe lângă activitatea de importatori ai produselor BMC Turcia.
Procity este doar un autobuz fabricat în Turcia, care până acum a mai fost livrat doar în Serbia, având motoare după un patent american, Cummins.
Pe de altă parte, de pe site-ul producătorului, am mai aflat că același autobuz se fabrică și în variantă CNG – gaz metan comprimat. Iar această tehnologie de ultimă oră în materie de motoare mari, de autobuz sau camion, nu scoate nici 20% din noxele unui motor similar pe benzină! Iar cel pe benzină, se știe, e mai puțin poluant decât Dieselul…
Mai mult, artificiul financiar prin care se achiziționează cele 40 de autobuze ar trebui să le pună pe acestea în centrul atenției instituțiilor de control, dincolo de faptul că sunt turcești și zgomotoase.
Dar despre modul în care primarul și cei din subordinea sa eludează votul consilierilor pentru a direcționa bani publici către un contract ciudat printr-o firmă a municipalității aflată la limita falimentului vom vorbi într-un material următor.
Mai jos, vedeți un video despre cum arată în general autobuzul, dar și cum li se servesc jurnaliștilor gogoși calde cu „marca englezească care produce în Turcia” (min. 3 sec. 30).
Află în acest link cum poți să susții financiar activitatea publicației independente Alternativa – Jurnalism fără mogul.
One commentOn S-au votat autobuze electrice, s-au revotat hibride, dar se cumpără tot Diesel ordinare și, după moda pesedistă, turcești | VIDEO
pai BMC sint si gunoierele galbene! 🙂