Motto: Ca sufleor și ca actor, jucând după textul lui VA Urechia, „cel care poartă numele bibliotecii noastre gălățene”(sic!)
Zanfir Ilie, cel care este încă director al bibliotecii lor județene
Dacă e 15 ianuarie, dacă statuia monumentală a lui Eminescu zace abandonată într-un țarc de sârmă în Parcul Sexy Harem și politrucii și scriitorii la kilogram nu au unde să-și depună coroanele mortuare de aniversarea nașterii poetului național, atunci trebuie organizat măcar un recital de poezie, la Teatrul Fani Tardini. Intrarea liberă a lovit ca o măciucă – sala era pe jumătate goală, iar cei care umpleau jumătatea plină erau aproape în mare majoritate absenți, fiind cuplați pe aproape toată durata recitalului la telefoanele mobile. Trecem peste costumația de maidan a elevilor convocați cu arcanul la o repriză de (in)culturalizare forțată, ne facem că nu am văzut schimbul de mesaje grosiere scrise pe ecranele „smart” și absența profesorilor – care să cenzureze atâta instinct de neglijare a unui act de cultură. Evident, au avut instinct toți șefii și culturnicii din administrația locală, care s-au păzit ca dracu de tămâie să inhaleze doze toxice de poezie. Am remarcat doar frenezia aplauzelor după niște pauze de respirație, care indicau un mare plictis și semnalau actorului Stelian Preda că e timpul să se cărăbănească de pe scenă, ce naiba, orele sunt înaintate!
Poate că genul de recital ales pentru ziua lui Eminescu nu a fost tocmai inovativ și original
fiind de multe ori monoton chiar și pentru cunoscători. Poate fi reproșată „cumințenia” și conformismul selecției de texte, care s-a fixat doar pe poeziile – etalon, cele care au fost promovate/repetate obsesiv și didacticist în anii de școală – cimitir al tinereții generațiilor de elevi. Oricum, recitalul de poezie aniversar „Porni Luceafărul”, cu participarea extraordinară a actorului Stelian Preda, dedicat poetului național Mihai Eminescu la împlinirea a 169 de ani de la nașterea sa, a fost la nivelul de muncă educativă, ratată din motive de comoditate și miserupism. Dacă intenția organizatorilor de a face „un moment artistic de ținută” nu a reușit, e și pentru că „managerii culturali” ai unui astfel de eveniment nu și-au făcut treaba.
Poate că Florin Toma, directorul general al Teatrului Dramatic “Fani Tardini” a avut intenții bune, descifrate în textul trimis presei: “Este o bucurie și o onoare pentru teatrul nostru să devină spațiul de celebrare a marelui Mihai Eminescu, la împlinirea a 169 de ani de la nașterea sa. Nu trebuie să uităm că Eminescu a avut o relație specială cu teatrul gălățean, în vremurile în care Fani Tardini clădea aici o trupă profesionistă de actori, punând bazele Dramaticului de astăzi. Invităm gălățenii la această sărbătoare a poeziei, care le va prilejui întâlnirea cu Stelian Preda, unul dintre actorii importanți ai teatrului românesc, care l-au jucat cu mare succes pe poetul național”.
Stelian Preda, actor și regizor cu o carieră de peste 50 de ani, a interpretat peste 200 de roluri în teatru, film și TV. A absolvit, în 1959, Institutul de Artă Cinematografică și a fost coleg cu Florin Piersic, Leopoldina Bălănuță, Margareta Pogonat, Ion Dichiseanu și Adela Mărculescu. A jucat pe scena teatrelor din Botoșani și Bacău, pe care le-a și condus, și a participat la numeroase turnee în România și în Europa, toate cu deosebite aprecieri din partea criticii. Printre rolurile sale memorabile se numără Mihai Eminescu, în spectacolul „Porni Luceafărul”.
Mda, dar pe teren realitatea zilei culturii naționale e mai oablă
Au contribuit la multele momente de plictis și dezinteres și invitații speciali ai serii, adică ILIE ZANFIR, directorul Bibliotecii Județene “V. A. Urechia” din Galați (un politruc clasic, încă în viață și pe funcții interminabile), și CEZAR AMARIEI, jurnalist și scriitor. Ce îi recomanda pe cei doi să bifeze activitatea de ziua lui Eminescu e crâncen de precizat.
Amariei – colecționar de cărți ale lui Eminescu – a scos din publicistica eminesciană fragmentele de fapt divers-cancan, cu sinuciderea unui student debusolat, despre cădere economică și politică, cu metode neproductive ca uciderea albinelor pentru a extrage mierea, cu personaje din Galați ciomăgite la alegeri de „roșii” liberali, pe vremea când Eminescu era dat afară din postul de revizor școlar și si-a salvat cariera scriind la ziar (în 1976?!). Ce mai, încă de pe atunci, Galațiul era un izvor de neoprit de mediocritisme.
Zanfir Ilie a trântit un inventar de activități în stilul cuvântării de borderou, socotind la rigoarea „chintesențelor de privilegiu” de câte ori a venit Eminescu la Galați: de două ori în persoană, ca sufleor și ca actor, jucând după textul lui VA Urechia, „cel care poartă numele bibliotecii noastre gălățene”(sic!) și încă de vreo două ori, odată ca statuie de marmură (1911, amplastă într-o fundătură a actualului Parc Harem Sexy), ba chiar și ca medalie aniversară aurită, la 100 de ani de statuie Eminescu la Galați (bine că nu a fost comemorativă!).
Singurătatea ucide – vorba actorului Stelian Preda, dar absența și incoerența mortifică!
Dacă vrei ca în Galați să mai existe jurnaliști independenți, poți ajuta Alternativa – Jurnalism fără mogul să continue! Află cum.
