FOTO | Adevărata cauză a accidentului soldat cu o răsturnare pe Oltului și cum încearcă poliția rutieră să ne intimideze, luându-ne de proști

Deși putea preveni aproape 100% răsturnarea de pe Oltului, poliția se ocupă cu legitimatul jurnaliștilor și intimidarea pe bază de zgârieturi nedeclarate.

Știind încă de dimineață că un echipaj cu radar stătea la pândă pe curba de la Uzina de Apă, urc sâmbătă, pe la 12.30, într-a cincea, dar subturat, pe la 1.800 rpm – 50 km/h.

Polițistul de la volanul Loganului postat după colț, la poarta din deal a Uzinei de Apă, părea un fel de șef, că avea și vestă reflectorizantă. Îi dă un ghiont colegului din dreapta. Sare ăsta și-mi face semn să opresc.

„N-o fi observat că AM centură, mă oprește să verifice”, gândesc și trag calm lângă „meceveu”.

Pe naiba, ăsta care mă oprea nici nu văzuse unde mă aflu în mașină. Că se duce întâi în stânga și apoi ocolește și revine în dreapta…

-Bună ziua, agent Pțnjrsc de la Biroul Rutier, zice repede ca să nu-i înțeleg numele nici după ce am ascultat de zeci de ori înregistrarea de pe camera de bord. Documentele, vă rog!

Îi dau, pe rând, certificatul de înmatriculare, permisul, apoi asigurarea….

-Și cartea de identitate.

(„Ia și cartea, că poate nu mă recunoști din poza aia meschină alb-negru pe care ne-o faceți pe permise…”)

Cu actele în mână, citește ca din cărți, nu găsește nimic și începe să studieze mașina. Ca pe vremuri, milițienii, când căutau ceva de care să te agațe…

-Aveți portiera lovită. 

-Care portieră, unde-i lovită?!… Și-mi aduc brusc aminte. Îndoitura asta de 3 cm din dreptul mânerului?

-Da. Aveți autorizație de reparație?

-N-am. O am așa de trei ani, am coborât la mașină să iau ceva și mi-a deschis-o vântul de s-a lovit de un copac. Știam că se declară accidentele cu cel puțin un vehicul în mișcare… Or, mașina stătea, era parcată!

-Așa spuneți dvs…

-Așa e realitatea!  Stau mai sus, la blocul …, vedeți în acte. Mergem și v-arăt unde am parcat, v-arăt și copacul. Dacă mă lovea o mașină, nu era îndoitura așa mică și se „ducea” și pe aripă. 

-N-aveți dvs. cunoștințele necesare să apreciați. 

(„Zău, și atunci de unde să am cunoștințele necesare să apreciez că trebuie declarată o julire a portierei la deschidere, staționat, competentule?…”)

-Și mai aveți și niște urme de vopsea auto pe bară, în spate

(„Habar n-aveam! Dar de unde știe el că e vopsea „auto”? Poate e vopsea „moto” sau de bidinea, de pe  ușa garajului…”)

-Acum o văd și eu! S-o fi „șters” careva, nici n-am observat. Că nu stau să-mi păzesc mașina în parcare, la supermarket sau pe unde o mai opresc…

-Acum vă fac mențiune verbală, dar mergeți la colegii de la Rutieră și dați declarații. Că așa, din pix, așa, e simplu de făcut rău… zice cu subînțeles.

(A, deci el are ceva cu pixul meu!…)

Și-mi dă actele satisfăcut că a putut să-mi dovedească ce generos și iertător e „organul” când putea să mă „rupă” în amenzi, poate să mă bage și la închisoare… Apropo, nu s-a uitat și pe colțul celălalt, c-acolo am găsit niște urme de vopsea roșie…

Niște milițieni cumva?

Prin martie 2012, când, ca și acum, golănismul pedelist de la putere cobora precum îngâmfarea pesedistă până în atitudinea celor mai mărunți funcționari, un Păduraru de la Rutieră mi-a făcut una la fel. Fiindcă am îndrăznit să fotografiez și să-i cer socoteală când oprea mașini, la control, fix în intrarea în parcarea blocului unde locuiesc, m-a amendat pentru o zgârietură ca de cheie, găsită pe mașina mea parcată (!). Și pentru care nu aveam autorizație de reparație, că nu era accident în trafic. Trei ani am mers prin instanță să demonstrez abuzul și să anulez amenda…

-Puneți-vă-n mișcare!

Stai blând că plec oricum, doar n-o să stau să pierd toată ziua ca voi, atârnând de-o curbă să mai fac ceva mărunțiș…

De fapt, cei de la Rutieră cred că stăteau la plesneală, în afara ordinului de serviciu acolo, pe Săvinești (prelungirea Saturn). Fiindcă în comunicatul remis presei declarau „Astăzi, 20 octombrie, radarele Poliţiei Rutiere vor fi amplasate, în municipiul Galaţi, pe străzile Nicolae Bălcescu, Macului şi Calea Smârdan”.

Și totuși, la cât de bine mă știu cei de la Rutieră după marcă, model, culoare, număr, ca pe un cal breaz, polițistul ăsta tânăr părea că nu mă cunoaște… De ce m-o fi oprit? Că doar nu se văd zgârieturile astea de la distanță, ca să nu zic că mi-au căutat ca milițienii nod în papură.

Mai ales că și MCV-ul lor are vreo trei îndoituri zdravene și ruginite, fix în pragul din dreapta (vedeți în poză), pentru care sigur n-au autorizații de reparație…

Îmi iau un martor la discuție și mă-ntorc să aflu.

-Am o nelămurire, eu cred că nu-i corect că m-ați oprit pe mine, cu 50 km/h, deși dvs. stați cu radarul.

Polițistul tânăr, cam încurcat, vine spre mine.

-Păi, știți, noi avem o acțiune, verificăm documentele.

-Păi, dacă ați avea acțiune de verificat documentele, de ce nu luați toată lumea la rând? De ce m-ați oprit pe mine doar și apoi ați lăsat să treacă tot șirul din urma mea?

-Păi…

Și sare colegul lui, reflectorizantul, din MCV. Unul cu față cunoscută, m-am mai „luat în gură” cu el când documentam vreun accident, cred.

-Domnule Angheluță, (aha, deci l-ai pus pe colegul să mă oprească aiurea fiindcă știi cine sunt…) noi avem o acțiune aici, ne țineți din treabă, vă rog să părăsiți zona!

-Stai, dom’le, că-s pe domeniul public și vorbeam cu colegul dumitale care văd că vrea să vorbească cu mine. Dumneata cine ești?

-Agent Toderașc și, dac-aveți vreo nemulțumire, mergeți la comandament!

-Și ce să fac la comandament? Că nu-i nimeni acolo, e sâmbătă! Eu vorbesc cu colegul dumitale, că el m-a oprit și vreau să aflu motivul.

-Nu vă convine, mergeți la comandament că este comandantul acolo. Noi suntem într-o acțiune aici, avem treabă!

-Dar eu vreau să vorbesc cu dumnealui, dumnealui a venit să vorbească cu mine, dumneata du-te-n mașină că nu te țin eu cu forța…

Mă rog, nu era niciun cadru de conducere la datorie în sediul Serviciului Rutier sau al IPJ, c-am sunat să verific mai mult de gura lui Toderașc…

Lista „conferențiarului” Toderașc

Toderașc, Dan, cel de la volanul MCV-ului cu radar, cel atât de ultragiat că am îndrăznit eu să le cer socoteală pentru că m-au oprit să-mi numere zgârieturile de pe caroserie, are un salariu de conferențiar universitar: 4.330 de lei lunar net anul trecut. Cine știe cât o mai avea după ultimele măriri!

La banii ăștia, stă și freacă butoanele radarului să prindă vitezomanii la deal (!).

Deși, dacă e să ne luăm după statistici, majoritate covârșitoare a accidentelor în zona respectivă se petrec în coborâre, când prinde lumea viteză și derapează în poartă la IVAS sau la Uzina de Apă… La deal, cel mult, mai au unii 70 km/h, ca să nu „mestece” la schimbător până-ntr-a treia pe restul rampei către sensul giratoriu de la Turnul TV…

Deci, în loc de eficiență, salariile nesimțit de mari pentru o așa țară săracă au ca rezultat doar un comportament în consecință. Vizavi de cetățean. Fiindcă altfel, „conferențiarul” Toderașc ar aborda (și) misiuni de genul depistarea zonelor de trafic prost gestionat. Sau a intersecțiilor haotic organizate. Sau măcar a indicatoarelor lipsă ori aproape invizibile, mascate de vegetație.

De exemplu, noi n-am vrut să ne mai luăm de Poliția Rutieră zilele trecute. Dar, la accidentul, soldat cu o răsturnare pe Oltului, cine a observat că Fordul Focus, venind pe Argeșului dinspre Frunzei, după două intersecții în care avea prioritate, n-avea cum să știe că nu mai are prioritate? Mai ales când indicatorul STOP se vede ca în imaginea din debutul acestui articol!

Ei, dar dacă tot ne opresc polițiști rutieri să ne hărțuiască fiindcă nu le place cum scriem, vă promitem că inaugurăm o listă. Una care să-i îndrume pe polițiștii extrem de bine plătiți, precum acest Toderașc.

Să fie atenți colegii lui Toderașc la site-ul nostru, c-o să ne batem pixul de tot felul de subiecte de pe „lista lui Toderașc” și le vom da de muncă! Dacă au respect față de salariile pe care li le plătesc contribuabilii, măcar să afle și ei și ce așteptări avem. Dacă altfel mintea și simțul datoriei nu-i duc, o facem noi și pentru ei…

E suficient un click ca să-i ajuți pe Fărămoguli!