Unii ar putea spune că-și așterne tacticos preacinstita față de masă pe care o are la el, atârnată de gât!
Ar fi de râs dacă n-ar fi demn de toată mila modul în care primarul Galațiului a încercat să dribleze întrebările unui jurnalist insistent vizavi de decontul parangheliei mascate în Gala Centenarului.
Ionuț Florin Pucheanu încearcă mai întâi s-o dea pe glumă. Blasfemiind fără nicio jenă, face o glumă proastă în plin Postul Crăciunului. Jurnalistul nu se lasă și îl face pe primar să-și dea a doua bardă în câtă reputație mai are.
Întâiul edil între pesediști încearcă să-l acuze, voalat ca o ață albă pe o cămașă neagră la guler, pe jurnalist de ipocrizie. Doar că „cina” la care îl zărise pe acesta cu un pahar în mână și un „dumicat în brațe” (dar ce, se serveau hălci de mistreț?) tot în holul universității de stat era protocolul de deschidere al unui ditamai proiect pe fonduri europene, anunțat public, nu blătuit sub pază privată, cu ușuirea cetățenilor prea curioși.
Deși jurnalistul încearcă evident să-i dea o șansă primarului să se distanțeze de o și mai evidentă deturnare de fonduri publice în scopuri de chiolhan, edilul o ține morțiș p-a lui. Mai mult, încearcă să acrediteze ideea că „nu este nimic imoral, nimic ilegal” în a folosi banii cetățenilor ca să-ți pui burta la cale cu tot felul de ciraci.
„Am cravata mea, sunt… mesean!”
Interesant este că primarul – care în ședințe ia peste picior consilierii și-i pune la punct inclusiv prin aluzii mai mult sau mai puțin voalate vizavi de ocupațiile, relațiile și proprietățile acestora – acum nu mai știe cum să ducă în derizoriu subiectul pe care i-l înfinge drept în ochi un biet jurnalist, cu obiectivul minuscul al camerei telefonului.
Primarul o pune p-aia cu „altă întrebare”, scrutează zarea în căutare de „subiecte serioase” și noi toți stăm cu râsul sugrumat în gât, scrutându-i cravata în carouri, amintind un model de față de masă…
Ba, mai rău, de la un anumit moment încolo, primarul fără nicio remușcare pe cărare începe să muște din statura jurnalistului, sperând să îl trântească la nivelul plebei de meseni și adunători de resturi între care probabil că se simte el bine, ca fost director de ECOSAL, ajuns primar c-a vrut partidul.
Cum adică de ce se interesează jurnalistul de o masă la care au stat laolaltă edili și alți politicieni cu tot felul de dubioși? Fiindcă de aia-i jurnalist și nu trepăduș la partid! Fiindcă este vorba de bani publici! Iar insinuarea că insistența curiozității vine din insatisfacția neinvitării la… masă este imediat demontată de jurnalistul care numai nu-i spune primarului că el are ce mânca acasă, nu trebuie să atârne pe lângă diverși…
Fabulos este însă caracterul de „mesean” al primarului, vădit din răspunsul la întrebarea privind portofelul din care se achită nota de plată. Îl vedeți apoteotic în filmul interviului de mai jos.
Cum spuneam mai sus, ar fi de râs dacă n-ar fi foarte trist gândul că unii abia așteaptă să întindă tot felul de mese, cu tot felul de bucate, unele mai ispititoare ca altele. Fiindcă abia așteaptă unii ca, după ce au servit pe cine trebuie, să se înfrupte înmiit din contracte pe bani publici…
Căci, nu-i așa, o mână servește pe alta și amândouă duc la gură. Dar dacă gura bate fundul, s-ar putea să vină curând și nota de plată pe persoană fizică…
PS: Scuzele noastre colegilor și consilierilor locali lângă care nu am zăbovit, la un pahar de șampanie, la finalul ultimei ședințe a anului, încheiată cu scurta conferință de presă. Nu de alta, dar nu știm cine a plătit șampania și nici nu vrem ca mai târziu să aibă ce ne scoate primarul ochii că ne-a văzut cu paharul în mână și cu vreun „dumicat” de pișcot în brațe…
Dacă vrei ca în Galați să mai existe jurnaliști independenți, poți ajuta Alternativa – Jurnalism fără mogul să continue! Află cum.
